„Rapsodul bucuriei” şi „ortodoxul îmbisericit mărturisitor”, cum e numit Dan Puric în prefaţa unei cărţi al cărei autor este, s-a născut la Buzău, dar a copilărit la Nehoiu. Iar multe dintre amintirile tinereţilor sale le-a povestit în emisiunile de la România TV, în special cozile din perioada comunistă.
„Florica era maşina care aducea pui congelaţi. Domne şi am văzut, la 5 dimineaţa, ăsta s-a dus la Florica şi la 9 am trecut eu. În maşină erau pui congelaţi şi jos era o coadă congelată. Deci nu ştia cine pe cine cumpără, puii cumpără nişte pensionari congelaţi sau pensionarii congelaţi cumpără puii congelaţi”, a povestit Puric.
Întors din armată, a reuşit să intre la Teatru, în clasa lui Dem Rădulescu. În 1985 şi-a luat licenţa şi a fost repartizat la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani. A rămas acolo până în 1988, când s-a mutat în Bucureşti, la Teatrul Naţional, unde joacă şi azi. În ciuda talentului şi notorietăţii, Dan Puric recunoaşte că a fost confundat o dată cu un fotbalist, de către două vânzătoare.
„Le-am auzit şoptind şi una zicea: „dragă, ăsta nu e Lobonţ?”. Eu am înnebunit, că nu ştiam cine e Lobonţ. Pe urmă am aflat că Lobonţ e un mare sportiv, dar eu nu ştiam atunci cine era Lobonţ, pe urmă m-am interesat. După care alta a zis „nu dragă, seamănă cu un actor”…”ei, pe dracu actor”.
Dan Puric este un actor desăvârşit, iar umorul său este debordant, chiar şi atunci când povesteşte cele mai sinistre întâmplări.