Până zilele trecute, românii păreau a se fi împăcat cu ideea că misterul conturilor lui Ceauşescu a intrat în categoria celor de la care ne-am luat orice speranţă în a fi vreodată elucidate. La fel ca şi în cazul Tezaurului de la Moscova, este vorba despre mulţi bani, nimeni nu ştie câţi şi, tot aşa, nimeni nu ştie dacă vom mai recupera, vreodată, ceva.
Citeşte şi Amanţii Elenei Ceauşescu. Vezi legătura dintre soţia dictatorului şi Ion Iliescu VIDEO
Însă, declaraţia recentă a lui Răzvan Temeşan – fost preşedinte al Bancorex – avea să răscolescă, din nou, subiectul conturilor dictatorului. Poreclit în presă „groparul Bancorex”, din cauza faptului că el deţinea preşedinţia băncii în perioada falimentului, Răzvan Temeşan dezvăluie adevăratul său rol la conducerea băncii.
Deşi toată lumea îl considera la vremea aceea un simplu bancher, abia acum aflăm că numirea sa a ca director s-a făcut după ce a fost recrutat de Serviciul de Informaţii Externe, cu o misiune specială. „Păi nu am fost desconspirat? Nu s-a publicat fişa mea de recrutare în presă? Nu a confirmat domnul Talpeş? Am avut proasta inspiraţie să accept să fiu recrutat în 1993, în legătură cu banii lui Ceauşescu şi probabil de aici şi mi se trage„, a spus Temeşan la Digi24. „Activitatea mea s-a desfăşurat în a descoperi banii ăştia, la Banca Română de Comerţ Exterior, în conturi ascunse şi la alte bănci din România. Zeci de milioane de dolari am adus„, a completat el.
Cioteşte şi Elena Ceauşescu, clientă FIDELĂ a vrăjitoarelor. Vezi cum i s-a arătat felul GROAZNIC în care a murit VIDEO
Recenta dezvăluire a fostului director al Bancorex, deși pare că lămurește misterul banilor lui Ceaușescu, nu face, de fapt, decât să lanseze alte întrebări, unele mai noi dar altele, la fel de vechi ca și misterele revoluției: Dacă s-a dat de urma banilor lui Ceaușescu, ce sume s-au găsit în conturi? S-a găsit întreaga sumă, sau doar o parte? Erau contruile personale ale familiei Ceaușescu, sau erau ale Securității?
Citeşte şi Fostă reşedinţă a lui Ceauşescu se vinde pe Mercador
„Am deranjat diverse persoane care erau interesate să treacă timpul şi să pună mâna pe banii ăştia. La început nu au ştiut cine a furnizat informaţiile de au rămas fără bani din moment ce eu am fost ofiţer sub acoperire desconspirat, normal, ştiu destule despre multă lume„, mai spune Temeşan.
Oficial, conturile nu au fost descoperite niciodată. Există însă suspiciuni că acestea ar fi fost folosite de unii agenti ai serviciilor secrete comuniste şi de oameni care ar fi activat în comertul exterior, controlat total de securitate. Informaţia avea să fie confirmată în urma cu câţiva ani de Nicolae Ulieru, fost purtator de cuvânt SRI. Ulieru vorbea despre existenţa unor conturi care erau, de drept, ale României şi nu ale fostului dictator.
Camil Rogulski, fostul arhitect al lui Ceauşescu, spune: „Conturile lui Ceauşescu, nu ştiu câte există şi unde sunt acum, dar ştiu că exist. Ceauşescu a trimis în străinătate 2 miliarde de dolari, în contul României. Cont care să poată fi folosit de români în momentele grele ale ţării. El şi-a asigurat ţara, nu a luat niciun ban pentru el. Contul ăsta a fost întai într-o bancă elveţiană, a fost transferat în Monte Carlo, şi din Monte Carlo a fost fracţionat bucată cu bucată şi a fost trimis la New York unui cizmar. Cizmarul ăla l-a vărsat Canadei. Deci contul final este folosit de statul canadian, care nu îl mai dă înapoi„.
Confirmarea faptului că Ceauşescu intenţiona să folosească aceşti bani în folosul României o aduce Mircea Oprean, soţul Zoiei Ceauşescu. Acesta vorbeşte într-un interviu despre intenţia lui Ceauşescu de a folosi banii pentru plata datoriei externe.
Pentru evidenţierea acestor bani destinaţi plăţii datoriei, la Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE) s-au creat conturi speciale al căror ordonator era Ceauşescu. Stelian Octavian Andronic, şeful Unităţii pentru Acţiuni Valutare de la vremea respectivă îşi aminteşte episodul fiind, chiar el, în prima faza, titularul celebrului cont din Elveţia.
În 1986, Andronic este îndepărtat din funcţie iar contul este predat lt. col. Constantin Anghelache. Cu toate acestea, după Revoluţie, Andronic mărturiseşte că a fost curios să afle ce s-a întâmplat cu acel cont deschis pe numele lui la banca elveţiană.
Informaţia despre Anghelache şi contul în cauza a apărut oficial chiar în 23 decembrie 1989 la postul de radio Europa Liberă unde ofiţerul Liviu Turcu, refugiat în SUA, a dat publicităţii numărul de cont folosit de familia Ceauşescu pentru operaţiunile valutare.
Practic, conturile Ceauşeştilor nu erau ale lor ci ale statului. Iar dacă erau ale statului atunci s-a dorit să li se afle urmă. Imediat după Revoluţie, statul român angajează mai mulţi experţi străini, specializaţi în asemenea operaţiuni. Dar aceştia, cum au venit, aşa au şi plecat. În 1991, Washington Post publică declaraţiile unora dintre experţii canadieni angajaţi şi conchidea: “Este periculos să ştii prea multe. Răspunsul la întrebarea “unde sunt banii” poate fi fatal!”. Canadienii se împotmoliseră, se pare, în dreptul unuia dintre cei mai potenţi moguli ai democraţiei, Dan Voiculescu.
Citeşte şi Imagini UNICE cu Nicolae Ceauşescu. Primire fastuoasă a DICTATORULUI, în Coreea de Nord