Maria Tonciu, dezvăluiri despre prima sarcină. „Eu la restaurant, de la țară, nu știa ce să mai facă, m-a păcălit și am rămas și la el acasă. Așa s-a născut Andreea. Îmi aduc aminte, eram în clasa 12-a și pe timpul acela se făceau controale la ginecologie în timpul școlii. Era programat, fetele mergeau la ginecologie. Se auzise de vreo doi ani chestia asta și era obligatoriu să te controleze.
Așa era la noi la școală, în Călărași. Vine serviciul de Ginecologie. Eu am rămas gravidă în luna septembrie, eram în luna februarie, iar eu eram deja în șapte luni, foarte slabă, nu se cunoaște burta mai deloc și nu am spus la nimeni decât la o prietenă. Aveam în plan să vin la București și mi-a zis: ‘Să nu faci ceva, să nu să nu faci ceva. Vreau să vorbesc cu mama ta să vin la mine, să ne căsătorim’„, a spus Maria Tonciu, în cadrul emisiunii Cioburi din Oglindă.
Mama Andreei Tonciu mai povestește că îi era teamă să îi spune familiei că urmează să aibă un copil. Într-o zi, a lăsat o scrisoare mamei sale în care i-a spus că pleacă la București pentru a-și termina studiile, dar și pentru că este însărcinată.
„Îmi era o teamă de mama, cum să-i spun eu că sunt gravidă. Teama mea asta a fost. Rușine. Îmi era rușine să-i spun că eu am rămas gravidă în vacanța de vară. Am mers la directoarea școlii și i-am spus că sunt însărcinată în șapte luni, că aș vrea să termin școala, pentru că nu știam exact când dau Bacul, dar vreau să mă înscriu la Seral, în clasa a-13-a.
Seralul se dădea când aveam eu opt luni de sarcină. Directoare era foarte maleabilă cu fetele însărcinate, deoarece Ceaușescu își dorea foarte mult să facem copii, să-i aducem pe lume. Foarte OK a fost cu mine. M-a trecut la Seral fără să îi cheme pe părinți pentru că nu a mai avut când.
În aceeași zi le-am lăsat o scrisoare părinților, îl cunoșteau pe Răzvan, dar nu știa situația adevărată, că noi așteptăm un copil. Le-am lăsat o scrisoare și le-am spus că eu o să plec la București la Răzvan și că aștept când vor ei să vină, să vorbim, să-i cunoască părinții. Așa am făcut, am așteptat să se facă seară, am luat trenul și am venit la București. Îmi era rușine”, a mai povestit Maria Tonciu.