„Cum cizmarul umblă cu ghetele rupte, la fel am procedat și eu.
În timp ce m-am implicat pentru a ajuta, cu ajutorul vostru, desigur, zeci de copii cu probleme financiare ori medicale, din rușine sau din prostie, niciodată nu am pomenit despre situația uneia dintre surorile mele.
Sora mea are un băiețel de 6 ani. Pe Sebi. Situația lor financiară nu e deloc una bună, locuiesc în chirie, sora mea muncește, dar nu îi poate asigura chiar totul. Adică la fel cum am crescut mulți dintre noi.
Nici ea nu s-a gândit vreodată să-mi ceară să o ajut cu ceva, am fost crescuți și educați să nu cerem pentru noi nimic.
Nici azi dimineață, când m-a sunat abia vorbind, nu a făcut-o ca să îmi ceară ajutorul, ba chiar a insistat să rămână între noi și mi-a spus că m-a sunat doar pentru că simțea nevoia să vorbească cu cineva care să o liniștească.
Nepoțelul meu, Sebi, suferă de tulburări de spectru, mai exact de o formă de autism.
Cu o săptămână în urmă, i-au cumpărat un costum și l-au pregătit pentru începerea clasei zero. Pe grupul familiei de whatsapp, unde suntem toți cei cinci frați, a pus și poze cu Sebi la costum, zâmbind și mândru că începe școala.
După prima zi de școală, când s-au dus să-l ia, învățătoarea i-a zis că nu-l mai poate primi, că ceilalți copii nu-l acceptă, că unii părinți se gândesc deja să-și mute copiii și că ar fi bine să repete grădinița.
A doua zi, Sebi s-a trezit și a întrebat de ce nu mai merge la școală, pentru că sora mea a înțeles că acolo nu-l mai poate duce.
După ziua în care nu a fost la școală, învățătoarea a ținut să o sune pe sora mea și să îi spună că „vaai, să știți că așa s-au bucurat copiii că nu a mai venit Sebi la școală!”
La punctul ăsta deja tremuram de nervi. Am întrebat-o cum o cheamă pe această doamnă învățătoare, însă sora-mea mi-a repetat că nu vrea să facă tam-tam și că voia doar să vorbească cu mine, să se mai liniștească și că nu are importanță cum o cheamă pe învățatoare.
Pentru mine chiar are, așa că am aflat rapid că pe doamna învățătoare, de la Școala Generală nr. 11 din Brașov, o cheamă Pirpiliu Ana-Maria.
Domna Pirpiliu, v-ați ales tare greșit profesia, pentru mine sunteți o rușine a umanității.
De ce oare ați simțit nevoia să o mai și sunați să-i spuneți cât de mult s-au bucurat copiii că nu a mai venit Sebi la școală? Între noi fie vorba, asta e o „vrăjeală ieftină”.
Sora mea e un om blând, dar spre nefericirea dumneavoastră, are un frate care se va zbate și se va ocupa să fiți reclamată până la minister.
Pentru că noi așa am fost învățați, să ne avem ca frații.
Legat de Sebi, încă nu știu cum vom proceda, mi-e clar că la acea școală nu se va mai putea întoarce. Aștept sfaturi„, a scris Marian Godină pe pagina sa de Facebook.
Cum cizmarul umblă cu ghetele rupte, la fel am procedat și eu. În timp ce m-am implicat pentru a ajuta, cu ajutorul…
Publicată de Marian Godina pe Joi, 17 septembrie 2020