Marian Godină, traumatizat de păcănele: „Când am văzut aparatele alea, m-au luat transpiraţiile”

Marian Godină a dezvăluit că nici măcar nu a pierdut vreodată bani la astfel de jocuri de noroc, dar asta nu înseamnă că nu a rămas cu o amintire care îl bântuie şi acum, după ce a jucat prima dată la păcănele, pe cand era adolescent.

„Am intrat într-o sală de jocuri de noroc pentru a treia oară în viața mea și mi-a plăcut mult! Cu șapca întoarsă, cu un cercel d-ăla de se putea pune fără să ai gaură în ureche și cu țigara în gură, loveam de zor tasta start a aparatului American Poker.

Aveam vreo 14 ani și eram atât de prost încât înjuram de mamă o cutie de lemn cu un monitor care era proiectată să îți ia banii, nu să ți-i dea. Măcar nu jucam pe banii mei, ci pe ai unui vecin cu părinți mai cu dare de mână. Nu că aș fi avut eu vreun ban.

Păcănelele astea erau amplasate într-un bazar plin cu chioșcuri metalice, foarte urâte, care adunau acolo toată pleava societății.

Bazarul, situat lângă Autogara 3, era așezat pe acel spațiu de un foarte fin strateg, căci pe acolo treceau zilnic, în drumul lor spre muncă, mii de muncitori ai uzinelor Tractoru, Rulmentul și Hidromecanica, iar mulți dintre ei opreau atât la dus, ca să „semneze condica” sau să „regleze jocul”, cât și la întors, ca să consemneze încă o zi de muncă încheiată.

La ora 15, când ieșeau de la uzine, suna o goarnă care se auzea în jumătate din Brașov. Nu știu ce rol a gândit pentru ea cel care a conceput-o, dar știu cu siguranță că goarna aia făcea toți copiii să intre în case, să se apuce de lecții ori de ceva treabă prin casă, părând că așa și-au petrecut toată ziua și nu la fotbal pe stradă.

Distras de zgomotul din bodegă sau prea concentrat la aparatul care „nu-mi dădea nimic”, nu am auzit goarna care m-ar fi făcut să o tai de urgență acasă.

Citeşte şi: Magda Ciumac, amenințată timp de un an de zile de o tânără misterioasă: „A scris că soțul meu a murit”

Chiar când îi ceream aparatului să dea ceva, tot printr-o înjurătură, am simțit o palmă grea pe ceafă, iar când m-am întors, am simțit că-mi sare inima din piept. Era tata, abia ieșit de la uzină, căruia vreun sifon îi spusese că sunt acolo, deoarece el nu intra niciodată unde erau păcănele.

Dar la cum îl cunosc, nu m-ar mira nici să fi intrat acolo doar ghidat de vreun simț pe care l-a avut cu noi toată viața, ori de câte ori încercam să-l păcălim. Drumul până acasă nu vi-l descriu, dar ar putea fi considerat repriza întâi, urmată de repriza a doua de acasă.

Pentru economie de cuvinte pot spune că la 20 de ani distanță de la evenimentul cu păcănelele, mascat și înarmat până în dinți fiind, când am intrat într-o sală de jocuri, nu pentru a juca, ci pentru a sălta pe cineva, când am văzut aparatele alea, m-au luat transpirațiile.

Săptămâna asta mi-am cumpărat o bicicletă din București și trebuia să ajungă la mine abia azi, mai spre seară. Dar, copilul din mine, atât de entuziasmat, ca orice adult căruia în copilărie i se promitea an de an bicicletă, dar niciodată nu primea, a ieșit la iveală, așa că am întrebat dacă nu m-aș putea duce eu după ea, cu toată sila pe care o port vestitului DN 1.

Pentru că răspunsul a fost afirmativ, am pornit la drum, nerăbdător să îmi văd bicicleta.

Deoarece mă aflu într-o perioadă în care beau 4 litri de apă pe zi, pentru a ține pasul, am calculat eu că aș putea bea pe drum, 2 litri la dus și 2 la întors, iar cum până și un polițist știe că 2+2=4, am rezolvat problema cu apa.

 Marian Godină: „Dacă urmează să intrați în București nu beți 2 litri de apă înainte”

Credeți-mă pe cuvânt și băgați la cap ceea ce vă spun acum: dacă urmează să intrați în București pe la ora 16 dinspre Brașov și trebuie să ajungeți la Hala Traian, NU BEȚI 2 LITRI DE APĂ ÎNAINTE!

Senzația de urinare am simțit-o chiar la intrarea în București, iar ea a devenit tot mai gravă pe la al doilea semafor, urmând să ajungă deosebit de alarmantă după alte câteva minute.

Până unde trebuia să ajung, aplicația îmi mai arăta 24 de minute, moment în care am zis să rămân calm și să analizez ce variante am.

Prima dată m-am uitat spre bidonul din care mă adăpasem ca un bou, dar deși la mine nu aș putea spune că se confirmă mitul nasului mare, totuși gura bidonului erau mult prea mică.

A doua variantă mi-a amintit de un om de care a râs tot internetul pentru că a fost filmat urinând pe mijlocul străzii, tot în București. A picat și asta, dar nici să mă piș pe mine nu era o variantă, că nu puteam apărea la oamenii ăia pișat.

Am căutat în torpedou vreun scutec de la Maria, mă gândeam că o să fac în el și o să absoarbă tot lichidul, așa ca în reclame. Nu am găsit.

Dar iată că există un zeu al vezicilor pline, căci am dat cu ochii de o sală de jocuri și, simultan, de o mașină care ieșea din parcare cu spatele, chiar în fața sălii. Am parcat rapid în locul ei și am alergat spre sală. Lumina zilei s-a preschimbat într-un semi-întuneric și am fost întâmpinat de o domnișoară amabilă care mi-a urat bun venit, crezând că am de gând să las vreo sumă de bani pe acolo.

„Nu, domnișoară, eu am intrat să las doar o pișare și am și plecat” mi-am zis în gând în fuga mea spre toaletă. A fost a treia oară când am intrat într-o sală de jocuri și prima dată când a fost fain”, a scris Godină pe Facebook.

Citeşte şi: Gabi Bădălău, mărul discordiei dintre Bianca Drăgușanu și Ramona Gabor. Cele două dive au rupt orice legătură