Marian Munteanu a vorbit în emisiunea „Marius Tucă Show” despre ce a însemnat fenomenul Piaţa Universităţii şi despre cum şi-a amprenta asupra destinului său. Liderul studenţilor din Piaţa Universităţii a povestit despre momentul în care a ajuns la spital după ce a fost rănit în timpul Mineriadelor din 13-15 iunie 1990.
„Asistentele şi infirmierele au început să mă scuipe. (…) Au intervenit medicii şi m-au scos din mâinile lor. Ăsta a fost unul din cele mai grele momente din viaţa mea. Am avut un sentiment de silă. Cum să scuipi un om rănit, până la urmă? (…) Atunci am înţeles ce pot face aceste instrumente de manipulare care pot crea lucruri cumplite în sufletul oamenilor”, a declarat Marian Munteanu, conform Mediafax.
Munteanu şi-a amintit despre momentul în care a stat în spital sub pază.
„Nu se poate face fără Guvern. E imposibil, acum nu ştiu exact cine. (…) Eu dacă eram prim ministru nu trecea niciun tren. (…) A fost singura dată în viaţa mea, când am fost scuipat de infirmiere, când am avut ideea să plec din România. Am stat 4 zile în spital sub pază. Pe 18 iunie m-au arestat. Pe 19 a fost prima mea dimineaţă la Jilava. Pentru asta sunt recunoscător organelor de partid şi de stat. M-au ţinut la Jilava, acolo unde au fost oameni grei. (…) A venit doctoral, mi-a adus o cafea şi o ţigară şi mi-a urat “La mulţi ani!” Am stat vreo 3 săptămâni la izolare”
„Este evident că , din anumite motive, lucurile nu au putut fi clarificate. Probabil că se aşteaptă momentul ca dl. Iliescu să se ducă dintre noi, ca toti să spună ca de vină e el. Uşor, uşor o să rămână singurul opozant al Pieţei Universităţii. Toţi ceilalţi spun că dacă nu au fost în Piaţa, au fost de partea ei. (…) Aşteaptă să moară Iliescu să dea vina pe el, că e singurul vinovat”, a afirmat Marian Munteanu, la „Marius Tucă Show”.
„Au încercat să dea foc de două ori la Universitate. Au fost împuşcături. Noaptea s-au liniştit lucrurile. Dimineaţa, pe la 5 şi ceva, au venit cei care stăteau la pază şi au zis că vin minerii. (…)M-am aşezat în faţa uşii. Au început să lovească. Fratele meu era în spate şi nu a rîbdat să stea şi a sărit. Ei loveau cu bâte şi topoare. Eu am fost lovit cu un topor (…)
Mi-am pierdut cunoştinţa. M-au aruncat în fântână. (…) Ne cărau cum cari vânatul de mâini şi de picioare. M-au lovit în continuare că li se părea distractiv. Au fost şi mineri care au încercat să îi oprească. A venit o Salvare. La un moment dat, a zis asistentul că am murit. M-au băgat în dubă. La spital erau mulţi bătuţi, m-a preluat doctorul Băjenaru (…) şi la foarte puţin timp au apărut foarte mulţi ziarişti. Bătaia mea a durat vreo oră”, a povestit Marian Munteanu, despre Mineriadele din 13-15 iunie 1990.