Marian Vanghelie, despre cum a făcut avere: Vindeam un kg de aur la trei zile. Adunam două genţi de bani de la magazine

Recent eliberat din arest la domiciliu și plasat sub control judiciar, Marian Vanghelie a răspuns cu ușurință întrebărilor jurnaliștilor, ca și când acuzațiile care îi sunt aduse acum de procurori – șpăgi de zeci de milioane de euro – sunt o nimica toată. Fostul edil povestește cum a făcut avere imediat după Revoluție, lansându-se în „afaceri” cu buticuri de cartier.

Citeşte şi: Vanghelie ameninţă ziariştii în stil mafiot: „Vedeţi că mergeţi cu maşina şi nu ştiţi ce se-ntâmplă. Aveţi copii acasă?”

„Lucram în Cooperaţie şi eram şef de secţie marochinărie-artizanat. Făceam pantofi, papuci, sacoşi…, diverse chestii. Am lucrat de la 16 ani marochiner şi la 18 ani eram şef de secţie. M-am ocupat mai mult pe partea de aprovizionare. Relaţionând cu merceologii, cu directorii, evident că după aceea am încercat să mă dezvolt. Să profitaţi de oportunităţile apărute după 1990… Da, au apărut aşa-zisele chioşcuri. Am început să mă interesez cine face chioşcuri, cât costă. Am pus primul chioşc între Bucureşti Berlin şi Cocor. Erau telefoane acolo. Am luat aprobare de la Palatul Telefoanelor, am demontat telefoanele şi am pus primul chioşc, care avea şase metri pătraţi. A fost senzaţional. M-am speriat de vânzări. (…) Vindeam un kilogram de aur la trei zile, aveam foarte mulţi bani, mulţi bani”, a precizat edilul suspendat la Adevărul.

Acesta a precizat că vindea de toate în aceste chioşcuri.

Alte articole

Marian Vanghelie – trimis în judecată pentru complicitate la abuz în serviciu privind fraudarea Economat Sector 5

Noi STENOGRAME care demonstrează că Geoană a rămas „garantat Vanghelie”: „Asta e Geonică-al nostru, un fricos. E bolnav de bani, e mincinos…” AUDIO

„Păi vindeam un sac de bani. Vindeam de toate: sucuri, dulciuri, tot felul de chestii. Veneau foarte mulţi oameni care voiau să lase lucruri în consignaţie: tricouri, biberoane de copii, ce aveau oamenii prin casă”.

Întrebat cum poate un primar să aibă o avere de zeci de milioane de euro, când el are salariu de 3.000 de lei, Marian Vanghelie a precizat:

„Cazul meu e în felul următor: eu stau în acelaşi apartament, nici măcar n-am avut megalomania să mă mut. În declaraţia mea de avere e neschimbat. E totul cu ce-am avut din urmă. Am avut şi diverse mici activităţi economice, care am mai câştigat nişte bani, care sunt trecute în declaraţia de avere, care n-au legătură. Nu există nici o legătură între contractele din primărie şi cineva posibil din spiţa a şaptea să fie din familia mea”, a precizat primarul suspendat.

Întrebat despre posibila mita 30 de milioane de euro primită, edilul suspendat a încercat să dezmint

„Da. Este o mită foarte consistentă. Într-adevăr. Este compusă din opt ani în care am făcut revelioanele şi am adus sponsorizări la primărie. Nu bani, ci alimente. Alimentele s-au transpus în nişte valori, s-au adunat pe opt ani şi se consideră că am luat mită acele băuturi, mâncăruri, care eu am făcut-o pentru oameni. Am dus 40 de TIR-uri de apă la sinistraţii din Botoşani, printr-un contract de sponsorizare de la un privat cu primăria. Şi primăria a dus apa. Este pus în rechizitoriul meu. Am făcut un aghiasmatar pentru o biserică, a costat trei-patru sute de mii de euro… tot prin sponsorizare. E considerată mită. Eu n-am luat bani de undeva. Omul respectiv a dat prin contract de sponsorizare. Omul respectiv, având probleme cu o evaziune destul de mare, când i s-a spus să scrie, a scris. Vedeţi cu ce ne întâmpinăm astăzi?”.

Marian Vanghelie a povestit şi cum s-a simţit când s-a trezit cu mascaţii la uşă.

„Un sentiment de normalitate şi de agitaţie. Un pic frică, un pic nedumerire. Nu atât pentru mine, cât pentru cei care eram în casă. Mi-ar fi plăcut să mă cheme acolo şi să mă oprească acolo. Au fost la mine, s-au dus şi peste băiatul meu în casă. (…) Şi prima (n.r. noapte de arest), şi a doua, şi a treia… toate sunt complicate.

Nu-mi venea să cred că se întâmplă lucrurile astea, dar, zic: „Bă, aşa este viaţa!”. Stăteam să mă gândesc: „Bă, unde am greşit, ce am greşit?”, că am o părere destul de bună despre mine. Dar, degeaba, poţi să fii şi bun, tot te ia… Cât am fost în arest la domiciliu m-am uitat la un film din anii ’50, din Italia. Anumiţi procurori se pusese pe mafie. Nu-i prindeau. Şi au văzut legăturile lor cu anumiţi oameni de afaceri. Şi vorbeau procurorii: „Hai să-l luăm şi pe X”. „Păi, da, dar n-are nicio problemă”. „Nu contează, hai să-l luăm să-l băgăm jos, că până la urmă o să ne spună ceva”. Domn’e sunt de acord că DNA trebuie să existe. Sunt de acord că s-au făcut multe nereguli în România.

Dar pentru ce trebuie să fii traumatizat în arest preventiv? Păi ce, eu fugeam? Eu am avut opt dosare penale în 15 ani. Dacă pe fiecare dosar penal făceam câte o lună, înseamnă că înnebuneam, o luam cu capul. Eu cred că arestul preventiv este cea mai mare prostie. Mai departe…, anchetele procurorilor – bune, proaste – nu le discut. Vedem, mergem în instanţă, ne judecăm… Chiar şi cu tendinţe politice le accept. Dar nu întâi mă omori, îmi tai un picior, şi după aceea îmi spui că a fost o greşeală”, a adăugat el.

Marian Vanghelie a vorbit şi despre atmosfera din arest.

„Domn’e, nu ştiu dacă ieşi traumatizat, dar e foarte rău. Şi vă spune un om care e învăţat să suporte. Ce e cel mai rău? Suprafaţa aia mică. Sunt 12 metri pătraţi în primul rând. 6 metri sunt paturile. Un metru toaleta şi mai ai trei metri. Despre ce vorbim? Te sufoci. Noroc că unii mai stau în pat. Eu nu stăteam nici 10 minute în pat. Câţi eraţi în cameră? Opt. La noi în cameră au fost trei primari, un procuror… Cu ce primari aţi mai fost? Cu Mazăre. Şi cu primarul de la Brad, unde e Arpechimul”.

Edilul suspendat nu ştie dacă va candida din nou la Primăria Sectorului 5.

„Domn’e, nu ştiu ce să vă zic. Ştiţi, eu am primit vreo 500 de scrisori în arest. Şi din ţară, dar foarte multe din Sectorul 5. Când văd ce se întâmplă acum, mă doare inima, că am muncit 15 ani. De ce să mint că nu mă gândesc? Mă gândesc. Mă doare. Sunt şi nervos, şi supărat… nici nu ştiu să găsesc toate cuvintele necesare pentru ceea ce mi s-a întâmplat”, a mai precizat el.