„Preşedintele Băsescu a făcut confuzie între încadrarea în grad de handicap şi cea în grad de invaliditate. La vremea respectivă, în 2005, gradul I de invaliditate consta în pierderea totală a capacităţii de muncă, de autoservire, de autocontrol şi orientare spaţială, invalidul având nevoie de îngrijire şi însoţire permanentă (…) Soţul meu nu mai avea simţul orientării, se rătăcea pe stradă, avea mişcări necontrolate, leşinuri, ameţeli, căderi, dureri de cap. Nu trebuie să fii în cărucior ca o pensie de invaliditate să fie de gradul I. E suficient să fii în pericol atunci când rămâi singur”, a precizat ministrul Muncii.
Câmpeanu a prezentat mai multe documente medicale care atestă că leziunile cerebrale cauzate de accidentul vasculare duc în timp la demenţă, parkinsonism şi crize epileptice. Ministrul Muncii a spus că tratamentul medical a produs unele rezultate, dar în continuare soţul ei a trebuit supravegheat în permanenţă. „De câteva ori a scăpat de sub control şi a plecat cu maşina, dar apoi am vândut-o”, a spus Câmpeanu.
Ulterior, sănătatea soţului a suferit o nouă lovitură după ce a fost diagnosticat cu cancer, diagnostic urmat de chimioterapie, radioterapie şi operaţii. „Şi eu, şi el am participat la Revoluţie, puteţi verifica la Asociaţia 21 Decembrie, dar nu am vrut nici certificat, nici pământ sau scutire de impozite (…) Dacă indemnizaţia este problema naţiunii române, o dau înapoi”, a mai spus Câmpeanu.