Marina Voica și-a deschis sufletul și a povestit mai multe informații din viața personală. Ajunsă la vârsta de 87 de ani, aparițiile publice ale acesteia au devenit tot mai rare, însă artista nu spune „nu” unor invitații care să o mai aducă în fața publicului preț de câteva clipe. Asta s-a întâmplat și acum, când a fost invitată în cadrul podcastului „Altceva cu Adrian Artene”, unde a povestit despre viață, despre amintiri trecute, dar și despre viitor. Astfel, celebra cântăreață spune că și-a planificat deja înmormântarea și știe concret cine se va ocupa să-i organizeze ultimul drum.
„Eu am un prieten, un protopop, el se va ocupa de înmormântarea mea, noi deja ne-am hotărât. El mi-a propus să facă chestia asta, nu m-am gândit, dar a făcut foarte bine. (…) Acum îmi construiește muzeul meu, se va deschide un muzeu la Câmpina, deja casa este aproape construită, părintele e foarte dibace cu asta, e un fel de afacere, va fi și restaurant Marina Voica, o să fie și o vodcă Marina Voica, câteva apartamente pentru cine vrea să stea. Nu mai rezist, i-am zis „părinte, dacă nu faceți cât mai repede…”, a declarat Marina Voica, în cadrul podcastului Altceva cu Adrian Artene.
Marina Voica, amintiri din copilărie
Marina Voica s-a născut în Rusia, acolo unde a fost crescută cu toată dragostea de către părinții săi. Îndrăgita artista și-a adus aminte cum mama sa nu-i permitea să se ocupe de niciun fel de treabă casnică, întrucât femei trăise la orfelinat, unde traiul a fost unul extrem de greu. Astfel, aceasta a vrut să-și protejeze copii, motiv pentru care Marina Voica spune că a fost o răsfățată.
„Mama nu ne punea să cumpărăm pâine, nu mă lăsa nici măcar să șterg praful sau podeaua. Mama a crescut în casa copiilor, a fost orfană și știa ce însemnă viața grea, mi-a zis că nu le permite copiilor să se atingă de asta. Eu voiam să șterg praful, să fac, eram răsfățată.”, a mai declarat artista în cadrul aceluiași podcast.
Tatăl a suferit enorm, după plecarea sa în România
La vârsta de 23, imediat după ce a terminat facultatea, Marina Voica s-a hotărât să se mute în România, decizie care l-a luat complet prin surprindere pe tatăl artistei, care a suferit extrem de mult pentru acest lucru. Cu toate acestea, știa că fiica sa se duce într-un loc bun, care să-i permită să-și înceapă cariera.
„De mult n-am mai fost unde am copilărit, de când a murit tata deja nu mai aveam apartamentul. Fratele s-a căsătorit și a plecat, eu am plecat, noi am avut un apartament foarte mare. În copilărie nu mai poți să te întorci niciodată și este groaznic, nu-mi place ce trăiesc acum, când știi că se apropie sfârșitul.
Plecarea în România i-a rupt inima tatălui meu, dar și-a dat seama că mie o să-mi fie bine.”, a continuat aceasta.
Marina Voica, detalii despre ancheta la Securitate după fuga în Germania
Invitata ultimului episod din podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, difuzat sâmbătă, 30 martie, a fost Marina Voica. Voce inconfundabilă a muzicii românești, îndrăgita artistă a făcut o serie de destăinuiri.
Printre altele, ea a vorbit și despre cum a fost anchetată la Securitate după fuga în Germania. Uneori, în viață, un tango exprimă mai multe emoții decât ar putea-o face vreodată o narațiune corect construită din punct de vedere lexical. Ce poate exprimă, oare, o viață ca un tango în care strofele, versurile sau inflexiunile au fost cuvinte, experiențe, situații.
Metaforic sau nu, printre rânduri și sintagme, aceasta este, în doar câteva cuvinte, povestea poveștii de viață a Marinei Voica, una dintre cele mai longevive artiste din România, o femeie care și la 87 de ani își poartă cu eleganță tinerețea sufletului.
Întrebată dacă a avut de suferit din cauza Securității, Marina Voica a răspuns fără ezitări. „Nu, nu, nu! Nu din cauza Securității (…) Eu sunt dintotdeauna interzisă, mă și mir cum m-ați chemat. Atunci când s-a întâmplat asta, s-au luptat toți, și Tudor Vornicu, și alții, să prevină.
Securitatea a fost foarte în regulă. Când m-am întors din Germania, cu Viorel muribund, știam că vin direct în ghearele Securității. Dar nu mi-a păsat, am zis să-l duc la familie, să fie înmormântat, și ce va fi cu mine, nu contează!
Sigur, am fost anchetată, dar nu amenințată. Nu m-au mângâiat…Le-am spus «Să nu credeți că încep să mă smiorcăiesc și să plâng». M-am îmbrăcat frumos, eram încă tânără și frumoasă, erau numai băieți acolo, veniseră s-o vadă pe Marina Voica. Și am zis «Da, am plecat, am cerut azil politic fiindcă așa și așa». Voiam să-mi asigur bătrânețea, eu nu aveam pensie, soțul voia să lucreze… La un moment dat, unul a spus «Doamna, Marina, nici nu știți ce v-am iubit!»”, a spus marea artistă.
Marina Voica regretă că nu are copii. Artista recunoaște că nu a fost niciodată fericită, descriind mariajul cu Viorel Teodorescu ca fiind tumultos. Nu și-a dorit copii, explicând că în anii tinereții nu se vedea într-o astfel de ipostază, însă crede că rolul de părinte i-ar fi adus împlinire sufletească.
„Nu am fost niciodată fericită și nu sunt și nu o să fiu niciodată. Soțul meu m-a iubit foarte tare, dar nu m-a înțeles niciodată. Nu am fost bine în căsnicie, a fost tumultoasă. Nu a fost fidel, murea după femei.
Nu am vrut niciodată copii, el își dorea foarte mult. Aş fi fost o mamă bună. Și iată-mă pe mine ca frunza în vânt, când l-am pierdut pe Viorel să mă lovească toată lumea, de a doua zi. Eu am cunoscut atunci senzația de deprimare. Atâtea minciuni‘, a spus artista.
Citește și: Marina Voica, dezvăluiri emoționante despre marea sa iubire. ”M-a iubit mai mult decât l-am iubit eu pe el”
Marina Voica a văzut pentru prima dată Marea Neagră la 24 de ani, abia după ce s-a căsătorit cu Marcel Voica. Născută în partea de Nord a Federației Ruse, artista se afla la o distanță de 4.000 km de Marea Neagră, distanță pe care n-a avut șansa s-o parcurgă până târziu. Marina și Marcel s-au cunoscut în timpul facultății la Moscova și s-au îndrăgostit iremediabil.
La scurt timp, și-au unit destinele și au plecat împreună în România. „Cea mai frumoasă amintire a fost când am văzut prima dată marea. Asta a fost în anul 1960. Eu m-am născut în Ivanovo, spre Nord-Est. Ca să ajungi la mare, e foarte greu; țara este așa de mare… cu toate că este înconjurată de oceane. Dar Marea Neagră este unică. Chiar dacă am traversat eu de 12 ori Atlanticul, Marea Neagră a fost singura pe care am ajuns să o văd […]
Era foarte greu să ajung la mare în copilărie, când eram în orașul natal. Fratele meu a fost trimis în tabără, pe atunci, în Crimeea. Exista pe atunci, acolo, celebra tabără de pionieri, de băieți și fete care erau foarte buni la învățătură, cu notele cele mai mari.
Așa a ajuns el în tabăra din Crimeea. Fratele meu a fost cel mai bun elev și cel mai bun student… A ajuns profesor universitar, medic cardiolog… O mare somitate a fost fratele meu. Ce îmi lipsește! Acum un an l-am pierdut […]
Era greu de imaginat că o să mă trimită cineva de la Ivanovo, la 4.000 de kilometri de mare, ca să o văd. Era foarte departe marea acolo, nu ca aici, în România. La nici 300 de km, ai ajuns la mare. Și ni se pare departe. Deci, eu cu cine să merg? Că eram mică.
Apoi, la facultate când am ajuns, la Moscova, era la fel de complicat, pentru că în toate vacanțele mele de studentă sigur că mergeam acasă, la mama. Nici nu concepeam să fac altceva. Nici nu aveam în gând să merg la mare. Pentru mine să merg la mare era ca și când aș fi mers pe Lună”, a declarat Marina Voica,