Actoria a fost ca un drog pentru Marius Florea Vizante, după cum chiar el a mărturisit.
După mutarea de la Mediaș la București, adaptarea a fost destul de grea. Celebrul actor a spus că nu știa nici să înjure, nici să se bată, așa că doi ani de zile a încercat din răsputeri să se adapteze.
Întrebat ce își mai aduce aminte din perioada Vouă, actorul a spus: „Îmi amintesc multe lucruri, dar deja constat cu stupoare că am început să uit sketch-uri întregi. Nu mă laud, dar am făcut peste 450 de sketch-uri în 5 ani de zile, ceea ce este incredibil. Parcă vorbesc de altcineva sau despre o altă viață. Cred că atunci aveam apanajul tinereții, al televiziunii. Multă lume își aduce aminte de trupa Vouă, există nostalgici care oftează după personaje. Unii citează poante, știu replici. Mai sunt și tinerii care au început să le vadă pe youtube sau tiktok, unde mai există sketch-uri întregi de acum 100 de ani (râde, n. red. )
E plăcut să vezi că reacționează la poante, că ele n-au un termen limită. Cum ar spune un refren, sketch-ul nu a murit. Dovada vie este că o parte din grupul Vouă este alături de mine în spectacole. Împreună cu Radu Gabriel, creierul grupului și cu Gigi Ifrim avem două spectacole pe care le jucăm, de fiecare dată, cu sălile sold-out”.
Marius Vizante a dezvăluit cât de recunoscător le e părinților pentru facultatea de actorie pe care a urmat-o.
„Îți mărturisesc sincer că am disociat lucrurile. Motivația mea a fost doar în planul responsabilității față de familie, bani și părinți. Față de profesie nu am avut o motivație suplimentară. Eram, ca să zic așa, dopat, pe ilegale în ceea ce privește meseria.
A fost un ajutor esențial. Dacă nu mă ajutau atunci, urma să mă duc în armată și nu eram pregătit să dau la altă facultate. Acela ar fi fost un an mort, poate m-aș fi angajat în alt loc și se încheia visul meu de a deveni actor profesionist. La facultatea particulară m-am lovit de ultraprofesioniști, au fost ca o trambulină pentru cariera mea ulterioară”, a spus el pentru Fanatik.
Cel mai greu moment din viața lui Marius Florea Vizante a fost pierderea părinților săi.
„Au fost mai multe. Pierderea părinților, fiecare pe rând. Nu atât pierderea în sine pentru că tata, încă de când eram mici, ne vorbea cu detașare despre momentul morții. Îl privea ca pe un lucru firesc. M-a scos total din uz chinul de până la momentul morții. Acolo m-am certat cu Dumnezeu. De ce oamenii trebuie să se chinuie atât până să-și dea duhul.
Apoi când am aflat că are Katia diabet. Era mică și copiii fac numai de tip 1, insulino-dependenți. A fost nevoie de o monitorizare permanentă a copilului, a glicemiei. Trebuia supravegheată non stop. Au fost câțiva ani când noi nu am dormit o noapte de la cap la coadă. Slavă Domnului că am găsit oameni minunați care ne-au ajutat. De mică își face singură insulina, la început sub supraveghere”, a mai spus actorul.