„De fiecare dată când încercam să fac ceva, mă gândeam la părinții mei, să nu îi dezamăgesc și să nu îi fac să sufere. Ei au fost ghidul meu și m-au susținut la fiecare pas,” spune Marius Tucă, reflectând asupra influenței pe care părinții săi au avut-o asupra vieții sale. Deși tatăl lui nu mai este în viață, amintirea sa continuă să dăinuie în sufletul jurnalistului.
Marius Tucă are o singură fiică, Daria, în vârstă de 26 de ani, și este extrem de mândru de evoluția ei. „Cea mai mare realizare a mea este Daria, cu tot ce înseamnă ea. Faptul că a avut o copilărie minunată, alături de bunici, o iau ca pe o realizare a mea. A făcut școala pe care și-a dorit-o, la Londra. Daria însumează multe realizări, din toate punctele de vedere,” a declarat Marius Tucă pentru Fanatik.
Reflectând asupra vieții sale, Marius Tucă ar schimba câteva lucruri dacă ar putea. În primul rând, ar petrece mai mult timp cu Daria și ar asculta sfatul lui Ion Țiriac de a-și face timp și pentru viața personală. „Nu știu dacă aș șterge ceva din trecutul meu. Mi-l asum cu toate, cu tot ce înseamnă el, cu mult mai multe bune decât au fost rele. Nu aș șterge, dar aș schimba. Aș sta mai mult cu Daria, să nu mă trezesc că vorbește și eu să nu știu că vorbește, să-mi spună ‘tată’ și eu să nu știu că poate.
Nu aș mai lucra sâmbăta și duminica, cu toate că am făcut-o cu o mare pasiune. Sfatul meu, pe care l-am primit cu mulți ani în urmă de la Ion Țiriac, pentru toți: vineri la prânz plecați oriunde vedeți cu ochii și reveniți luni pentru o nouă zi de muncă. Dacă tot vorbim despre asta, aș fi vrut ca în anii 2000 să fac o televiziune a mea, la fel și un ziar, un cotidian. Dar nu este timpul pierdut, secolul abia a început,” a precizat jurnalistul.
Privind înapoi, Marius Tucă recunoaște că îi lipsesc anumite aspecte din anii tinereții, în special inconștiența și curajul de a se arunca în gol în orice împrejurare. „Am un poem în care spun că atunci când mă uit în oglindă, mă uit ca la un străin. Pe de altă parte, ca să fiu de o sinceritate totală, cred că celui de acum îi lipsește inconștiența specifică tinereții. Curajul de a se arunca în gol în orice împrejurare. Îi lipsește credința că lumea toată este atât de bună încât nimic și nimeni nu o poate schimba.
Ce am în plus acum și nu aveam la 20 de ani ar fi oglinda despre care spuneam, în care pot să mă uit din când în când și să redescopăr copilul de la 20 de ani. Sfatul meu pentru cei care vor să facă această comparație sau vor să-și aducă aminte de unde au plecat, cine au fost și cine sunt, este să țină mereu în buzunarul de la piept această oglindă magică. Să fie ca o poartă care te poate face să călătorești în timp, din trecut în prezent și invers,” a adăugat el.