Ziua marmotei, sărbătorită pe 2 februarie, a devenit un fenomen mediatic în Statele Unite ale Americii, unde mii de persoane şi câteva zeci de jurnalişti se reunesc în satul Punxsutawney din statul Pennsylvania pentru a asista la acest eveniment.
Potrivit unei tradiţii care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, membrii Clubului Marmotei, purtând frac şi joben, s-au reunit, vineri în zorii zilei, pentru a scoate animalul din vizuină ca să afle cele mai recente previziuni meteorologice ale acestuia. Apariţia umbrei lui Phil înseamnă că iarna va dura până la jumătatea lunii martie. Dacă Phil nu şi-ar fi văzut umbra, ar fi însemnat că primăvara soseşte timpuriu în Statele Unite în acest an.
De la prima sa predicţie, realizată în 1887, „nemuritorul” Phil şi-a văzut umbra de 103 de ori, iar de 18 ori marmota nu a văzut-o. Deşi zece ani lipsesc din înregistrările oficiale – la sfârşitul secolului al 19-lea -, americanii spun că Phil a efectuat predicţii în fiecare an, fără excepţie.
Nimeni nu pune sub semnul întrebării dăruirea marmotei Phil pentru aceste prognoze meteo, însă acurateţea lor reprezintă o sursă de controverse în Statele Unite ale Americii. De pildă, anul trecut, Phil s-a înşelat. Deşi şi-a văzut umbra, atât februarie, cât şi martie au fost luni mai calde decât media în toate statele americane.
Site-ul oficial al marmotei Phil afirmă că animalul a asigurat o prognoză corectă în 100% din cazuri. Însă National Climatic Data Center, afiliat National Oceanic and Atmospheric Administration, afirmă că previziunile lui Phil au demonstrat că marmota „nu a avut talente predictive” în ultimii ani. Site-ul AccuWeather afirmă că previziunile rozătorului au o rată de acurateţe de 80%.
Tradiţia observării comportamentului acestui mamifer rozător datează de pe vremea primilor migranţi germani din secolul al XVIII-lea, iar fermierii acelor vremuri ţineau cont de „prognoza” marmotei Phil pentru a determina data viitoarelor însămânţări agricole. În plus, ritualul anual din Punxsutawney a dat titlul unui film, „Groundhog Day” (1993), în care Bull Murray joacă rolul unui jurnalist care realizează un reportaj la faţa locului.
Acest tip de ceremonie are loc în mai multe localităţi din nordul Statelor Unite ale Americii şi Canada, cu ajutorul unor animale rozătoare – General Beau Lee în Atlanta (Georgia), Wiarton Willie în Ontario (Canada), Sir Walter Wally în Raleigh (Carolina de Nord), Jimmy în Sun Prarie (Wisconsin), Chuck în Staten Island (New York), Birmingham Bill în Birmingham (Alabama) şi Potomac Phil în Washington – însă autorităţile din Punxsutawney consideră că „toţi ceilalţi sunt nişte impostori” şi că „doar predicţiile lui Phil sunt exacte, iar acest lucru se întâmplă de peste 120 de ani”.
Legenda spune că longevitatea marmotei Phil se datorează unui elixir, care îi adaugă de fiecare dată şapte ani de viaţă atunci când îl bea.