Alexandru Radu are 19 ani și petrece până la 14 ore de zi, șase zile pe săptămână, pe șosele din sudul Germaniei. Lucrează ca livrator la o firmă de curierat. Nu vorbește limba germană, dar se descurcă ușor. Sistemul de navigație îi vorbește limba și aplicația companiei la care lucrează îi arată lui Alexandru Radu unde se află și unde mai are de mers. De asemenea, șefii lui știu în timp real unde se află și cât lucrează. Alexandru este doar un exemplu de exploatare structurală a oamenilor, crede Dragana Bubulj, de la rețeaua de consultanță Fair Mobility, din Stuttgart, care servește și ca traducător pentru tânărul român, citat de Libertatea.
Citește și: Salarii 2023. Un coordonator de curieri câştigă 1.000 de euro net pe lună. Bonus de performanţă de Sărbători
Cei mai mulți lucrători în această industrie provin în prezent din România, dar și din Bulgaria, Croația, Macedonia, Serbia, Turcia și Irak. Se angajează cu speranța unui venit mai bun, sunt atrași de marile companii de curierat cu promisiuni de avansare și un viitor strălucit, dacă sunt dispuși să depună efort. Marea problemă, așa cum o descriu experții de ani de zile, este că modelul de afaceri funcționează bine atunci când cea mai slabă verigă de la sfârșitul lanțului de aprovizionare depășește granițele legale și etice.
„Trebuie să lucrezi mai multe ore decât s-a convenit contractual și adesea nu ești plătit pentru ele. Daunele vehiculului sau pierderea pachetului vor fi deduse din salariu”, mai spune Dragana Bubulj.
„Lucrez în industrie de un an și două luni. Cu greu aș fi putut obține un loc de muncă mai bun, pe atunci. Din experiența mea, aici lucrurile sunt foarte corupte. Condițiile de muncă sunt mizerabile. Regulamentele sunt încălcate în fiecare zi, fără a fi luată nicio măsură reală.
Mă trezesc la patru dimineața și conduc 30 de minute până la depozit. Mai întâi îmi fac planul pentru tură. Asta înseamnă că îmi aranjez adresele, deoarece voi conduce spre ele mai târziu. Când pornește transportorul de colete, îmi selectez pachetele numerotate, le scanez și le încarc.
Nu am pauze reale. Am de obicei sandvișuri și mâncare gătită acasă la mine, pe care le mănânc între opriri. Asta îmi ia cinci, până la zece minute. Toaletele pe care le folosesc sunt de obicei la benzinării sau companii unde furnizez pachete.
Pentru munca sa extenuantă este platit cu un salariu de mizerie. Din cei 1.800 de euro, cel puțin jumătate se duc pe chirie și cheltuielilor curente. Restul banilor îi trimite familiei din România.
„Nu cred că ești tratat decent câtuși de puțin. Superiorii mei încalcă toate regulile și închid ochii la toate greșelile și problemele din companie”, mai spune curierul român.