Familia Mociorniţă era, după al Doilea Război Mondial, una dintre cele mai înstărite din România. Venirea comuniştilor a însemnat temniţă şi chin pentru industriaşul Dumitru Mociorniţă şi fiul său, Ion, dar şi pentru nepoata sa Marie Rose.
„De când m-am născut, tatăl meu suferea de şoc post-traumatic, pentru că a fost atât de chinuit fizic şi mintal. Basmele copilăriei mele erau poveştile lui din închisoare. Stăteam într-un pod pentru că mama a fost expropriată. Ne-au pus microfoane în telefoane, toată corespondenţa era fotografiată şi citită. Nu ai greşit cu nimic şi totuşi eşti penalizat cu moartea, exproprierea şi aruncat în închisoare”, a mărturisit Marie Rose Mociorniţă.
Ca şi cum nu ar fi fost suficient că părinţii îi erau hăituiţi de comunişti, Marie Rose Mociorniţă era marginalizată de profesori şi colegii de şcoală. „Eram ridicată în picioare şi arătată ca un exemplu negativ de Antipa: cum arată moştenitoarea unei familii care a exploatat. Eram destul de izolată de camarazii mei. Pentru un copil tânăr este grav să fii marginalizat, nu înţelegi de ce”, a mai spus aceasta.
Cât despre torţionari ca Vişinescu care acum trăiesc din pensii uriaşe, Marie Rose Mociorniţă spune că judecata adevărată nu va veni pe această lume. „Domnul Vişinescu o să dea socoteală la o autoritate mult mai mare decât cea umană şi nu mi-aş dori să fiu în locul lui. Nici al lui, nici al celorlalţi care au avut aceleaşi apucături ca şi dânsul”, a conchis Marie Rose Mociorniţă.