În timpul «ciumei lui Caragea» au murit până la 300 de oameni pe zi şi se crede că numărul morţilor în toată ţara a fost mai mare de 90.000. Contagiunea era aşa de primejdioasă, încât cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într‑o familie întreagă şi violenţa era aşa de mare, încât un om lovit de ciumă era un om mort.
În Bucureşti existau doar spitalele Colţea şi Pantelimon, dar din cauza ciumei lui Caragea, în 1813 a fost înfiinţat şi Spitalul Filantropia.
Cum epidemiile de ciumă reveneau constant, în medie o dată la zece ani, la finalul secolului al XVII-lea s-a înfiinţat „breasla cioclilor”. Erau bine plătiţi şi aveau ca scop să strângă morţii şi să-i îngroape, scrie historia.ro.
În jurul fostelor cimitire de ciumaţi din Bucureşti s-au răspândit, de-a lungul secolelor, zeci de mistere. Se spune, aşadar, că unul dintre locurile în care ar fi fost aruncaţi morţii în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea ar fi fost în zona Casei Poporului. Muncitorii care au făcut săpături acolo în urmă cu 30 de ani susţin că, în timpul lucrărilor, ar fi dat peste câteva gropi comune, în care fuseseră aruncaţi morţii bolnavi de ciumă şi acoperiţi, apoi, cu var.
O altă locaţie despre care se spune că ar ascunde un fost cimitir de ciumaţi este cartierul Balta Albă, în preajma Bulevardului Nicolae Grigorescu. Potrivit istoricilor, în zonă ar fi existat, într-adevăr, numeroase gropi comune în care au fost aruncaţi ciumaţii, de aici venind şi numele cartierului. Şi Lacul Morii, amenajat tot de comunişti, s-ar fi ridicat peste un fost cimitir de ciumaţi, cel din Crângaşi.
Vezi şi: Lacul blestemat de pe Valea Prahovei! Ce păţeşti dacă îl vizitezi
O bucureșteancă a povestit, pentru Antena3, că blocul din Balta Albă în care a trăit pare lovit de blestem.
„Nu sunt deloc superstiţioasă, nu cred în paranormal, însă acolo, cu siguranţă, se petrece ceva straniu, ceva necurat. În grădiniţa împrejmuită din faţa blocului, acolo unde au şi căzut cei ce s-au aruncat, nu creşte absolut nimic, terenul este mereu uscat şi crăpat. Vecinii s-au tot străduit să planteze flori şi copăcei, dar nimic verde nu rezistă. Creşte ce creşte şi, în câteva luni, moare. Totul a început când s-a sinucis Marcela. Locuia la etajul opt. O visasem pe Marcela care mă ruga să nu îi dau de pomană nimic. Dimineaţă, am aflat că se aruncase de la etaj, pe la ora 1. M-am înfiorat toată, dar mi-am spus că nu a fost decât o coincidenţă. Apoi s-a aruncat de la etaj Mitică. Tot noaptea s-a sinucis. În jurul orei morţii lui, l-am visat. Am simţit cum cineva mă veghează în somn. Deşi dormeam, i-am auzit paşii, apoi i-am simţit respiraţia. M-a luat în braţe şi m-a strâns atât de tare, că mi-au trosnit oasele. Parcă se agăţa de mine să nu plece. ‘Nu am vrut să mor, mi-a şoptit. Sufletele m-au luat. Sunt zeci de suflete acolo, jos, care ne cheamă’. Apoi, mi-a dat drumul şi m-am trezit. A fost cea mai terifiantă experienţă din viaţa mea! Mă tot întreb de ce mi s-au arătat tocmai mie aceste suflete. Nu sunt nici credincioasă şi nici nu cred în fenomene paranormale, însă toate aceste evenimente şocante şi, totodată, atât de stranii, m-au determinat să mă mut din acel bloc. Mi-este foarte clar că e ceva legat de acel teren. Poate că sufletele celor care au murit de ciumă şi au fost zăvorâte în Balta Albă sunt neliniştite şi îşi cer tributul, pentru sacrilegiul de a nu fi fost înmormântaţi creştineşte”, a povestit Angela.