Ion Radu, fost deţinut politic al Coloniei de muncă Periprava, nu poate uita niciodată prima întâlnire pe care a avut-o cu comandantul Ion Ficior.
„La Periprava, în prima zi ne-au cazat într-o baracă şi dimineaţa ne-au scos să se uite, sa ne vada comandantul Ficior. Eu i-am zis, dle comandant că nu aveai voie să-i zici tovarăşe, eu sunt bolnav şi nu pot sa muncesc. A sărit unul dintre subordonaţii lui, a sărit la mine şi când mi-a dat un pumn mi-au sărit lacrimile. Am căzut jos şi a început să dea cu picioarele în mine. Cum îndrăznesti tu banditule să îl întrerupi pe tovaraşul comandant. Comandantul a fost satisfacut de ceea ce a făcut subalternul lui şi nu a spus nimic. Aşa am făcut cunoştinta cu comandantul Ficior”, a povestit Ion Radu.
La Periprava, foamea, setea şi bătaia erau singurul mod de viaţă pentru deţinuţi.
„Ne bătea. Ne scotea afară, te întindeai jos, cu pantaloni jos, îţi punea ceva pe fund şi dădeau până nu mai puteai. Îţi punea pe fund un cerceaf ud şi dădea cu ceva de cauciuc”, a mai povestit fostul deţinut.
Fostul deţinut politic, Emanoil Mihăilescu, arhitect şi fost deţinut politic, a povestit cum era torturat el şi alţii deţinuţi de către torţionarii comunişti. Întrebat de ce a ajuns la închisoare, fostul deţinut politic a mărturisit că şi-a „ales drumul greşit”. „Mi-am ales ca model personaje mai deosebite, m-am îndreptat către Biserică şi am cunoscut mari preoţi, călugări care erau dedicaţi Bisericii (…) Am stat numai 5 anişori. M-am plimbat în mai multe locuri, începând de la Jilava”, a povestit el.
„Jilava e un iad. O mizerie cât cuprinde în Jilava asta. Bătăi, mizerie cumplită… Te băteau pentru orice. Totul a pornit de la PCR. Securitatea asculta ordinele partidului ca să nu-şi piardă galoanele (…) Ficior şi Vişinescu ascultau ordinele orbeşte”, a continuat el. „Gardienii care ne păzeau ne băteau pentru orice nimic … nu aveai voie să ai nimic, nici măcar un ac, dar românul e inventiv. Din sârma de la mătură a făcea un ac…”, a mai spus Mihăilescu.
La rândul său, fostul deţinut politic Ionică Baurceanu a povestit cum a fost torturat de torţionari şi când a intrat în vizorul acestora. „La mine e mai simplu. Eu sunt anticomunist din 23 august 1944. M-au bătut cu bastonul de cauciuc şi liber fiind. La 47 de ani, colonelul Răducă Ghorghe a ţinut să mă bată personal pentru … nimic”, a povestit Baurceanu.
„M-a bătut şi la Minele de Plumb, şi la Periprava”, a continuat fostul deţinut politic. „La mine, în închisoare, din timp în timp bătea câte unul până îl scotea pe pătură. Mi-a venit şi mie rândul o dată, dar gardianul nu a mai avut răbdare să vină toţi gardienii să mă bată în grup şi mi-a tras în cap cu o lampă”, a mai povestit Baurceanu.
Fostul deţinut politic a mai povestit cum, odată, un locotenent l-a văzut la o altă baracă a închisorii şi, drept pedeapsă, i-a pus lanţuri cu belciuge la picioare şi l-a obligat să umble aşa toată noaptea. „Dimineaţa, aveam sânge pe picioare”, a povestit Baurceanu.