Descoperire importantă despre dispariţia mastodonţiilor. Cercetătorii s-au înşelat până în prezent

Până acum, oamenii de ţtiinţă credeau că mastodonţii au convieţuit în zona Arcticii, acum 13.000 sau 14.000 de ani, cu primii oameni veniţi din Asia printr-un punct terestru de trecere care astăzi este acoperit de apele Mării Bering, potrivit Agerpres.

Însă potrivit unor noi date mult mai precise, realizate cu ajutorul unor analize radio carbon pe 36 de fosile de dinţi şi oseminte de mastodonţi descoperite în Alaska şi Yukon, arată că majoritatea acestora sunt mai vechi cu 50.000 de ani decât se estimase.

Citeşte şi Apocalipsa nucleară. Ce viaţă am putea avea după un RĂZBOI ATOMIC

Luând în considerare preferinţele de habitat ale acestor animale, precum şi alte date ecologice şi geologice, studiul arată că mastodonţii au trăit probabil în regiunile arctice şi subarctice o perioadă limitată de timp, acum aproximativ 125.000 de ani, când climatul era mult mai cald şi permitea existenţa pădurilor şi preeriilor. Aceste pahiderme au fost erbivore.

„Şederea mastodonţilor în Nord nu a fost de lungă durată dat fiind revenirea frigului combinată cu extinderea gheţarilor continentali acum aproximativ 75.000 de ani„, explică Grant Zazula, care lucrează pentru Programul de paleontologie al teritoriului Yukon şi totodată principalul autor al acestui studiu.

„Mastodonţii au dispărut totuşi repede din Marea Bering şi populaţiile lor au emigrat mult spre sud unde acestea au dispărut definitiv acum 10.000 de ani„, precizează Zazula.

Citeşte şi Lovitură pentru lumea ştiinţei: În trecut ar fi existat o singură specie de oameni

„Nu spunem că oamenii nu au jucat un rol, însă în momentul despre care vorbim populaţiile de mastodonţi fuseseră deja reduse foarte mult şi se concentrau în regiunea Marilor Lacuri americane„, a mai declarat Grant Zazula, adăugând că „este vorba despre un scenariu foarte diferit de cel avansat până în prezent, potrivit căruia activitatea umană a fost principala cauză a dispariţiei acestor animale într-un interval de câteva sute de ani„.

Rezultatele acestui studiu au numeroase semnificaţii, potrivit oamenilor de ştiinţă. Aceştia din urmă consideră deja că leneşul, cămila şi castorul gigant american au migrat şi ei spre sud odată cu întoarcerea glaciaţiunii în Arctica, însă efectuează mai multe cercetări pentru a stabili soarta altor specii de animale care ar fi putut supravieţui în acelaşi mod.