Fiecare cursă cu grad de risc este monitorizată de SRI. Decizia de a plasa ofiţeri sub acoperire vine după o analiză temeinică: dacă există informaţii asupra unui potenţial atac, în funcţie de lista de pasageri şi chiar în funcţie de destinaţie, zonele de conflict fiind monitorizate permanent.
În Statele Unite ale Americii se numesc air-marshals, iar în românia şerifii aerului. Chiar şi înainte de 1989 existau ofiţeri de securitate la bordul avioanelor, doar că erau cunoscuţi sub denumirea mult mai autohtonă de „şoimi”. de altfel, în istoria aviaţiei române a existat un singur caz de deturnare de avion. În 1971, 6 români înarmaţi au atacat un avion chiar pe pista de la Oradea şi au obligat echipajul să îi ducă în Viena. Au cerut azil politic, dar au primit şi condamnări, cea mai mare de 30 de luni de închisoare.
Din 2013, Serviciul Român de informaţii, prin fonduri europene, a modernizat centrul de pregătire pentru ofiţerii din avioane. La Grădiştea au ajuns să se antreneze inclusiv ofiţeri din Spania, Cehia, Slovenia şi alte ţări din Uniunea Europeană. centrul de la SRI pregăteşte până la 80 de ofiţeri pe an. Programul de pregătire a costat 1,7 milioane de euro.
Ofiţerii SRI din avioane au pregătire specială. Provin din brigada antitero, sunt specialişti în lupta corp-corp în spaţii înguste şi au inclusiv pregătire psihologică pentru detectarea comportamentului suspect.
Toţi agenţii din avioane sunt înarmaţi, iar identitatea lor rămâne secretă. Nici pasagerii, nici membrii echipajului, în afară de comandant, nu ştiu că la bordul avionului au urcat şi ofiţerii SRI. Agenţii români pot acţiona pe cursele operatorilor înregistraţi în România.