Directorul celui mai mare spital din Israel a explicat că ce se întâmplă în aceste momente în țara lui este „un masacru”.
„Cazurile pe care le-am primit de pe front, în principal cu civili pe care acei teroriști au intrat în casele lor ucigându-i cu cuțite, focuri de armă, punând foc în casele lor. Este extrem de îngrozitor. Este într-adevăr un masacru și un program pe care l-am suferit acum 200 de ani în Europa de Est”, a precizat Yoel Har-Even, directorul spitalului Sheba din Isreal.
Cea mai mare preocupare a medicilor e să-i ajute pe cei aflați în stare critică să-și revină, a spus directorul de spital.
„Una este cea a celor grav răniți în stare critică și grav răniți pentru a-i readuce la viață. A doua preocupare se referă la problemele psihice și știm ca va trebui să ne ocupăm de aceste probleme cu familiile și pacienții trezi. Voi ne ajutați făcând ca vocea noastră să fie tare și clară. Lăsați restul lumii să știe exact ce înseamnă aceste brute de teroriști. În acest moment nu ducem lipsă de medicamente. Nu există lipsă de medici sau asistente, dar oricum suntem în strânsă legătură cu sistemul medical din România”, a declarat Yoel Har-Even.
Roxana, o româncă stabilită în Israel, a povestit despre situația tensionată de acolo. După izbucnirea războiului, Roxana a rămas acasă să aibă grijă de copiii ei. Soțul ei a fost chemat în armată.
Roxana Ghiuzentarman locuiește de aproximativ 10 ani în Israel, alături de soț și de cei trei băieți. Locuiesc în Rosh Haayin, la 25 de minute de Tel Aviv. După izbucnirea războiului, soțul ei, un medic israelian, a fost chemat în armată.
„Ultimele zile au fost groaznice. Nu reușesc să găsesc cuvinte pentru că nu există ceva potrivit care să descrie ce se întâmplă.
Nu-mi găsesc liniștea de cinci zile. Sunt îndurerată. Mă simt îngenunchiată psihic. Este incredibil ceea ce se întâmplă și nu găsesc alinare în absolut nimic.
Am trei copii, cel mai mic, Lyo, are 4 ani și jumătate. Rafael are 6 ani și jumătate și Adam, în vârstă de 9 ani.
Soțul meu este medic și este chemat în armată. Din când în când ne mai trimite un mesaj în care ne spune că este bine. Îmi țin lacrimile în frâu pentru că știu că mama mea se uită. Este ceva ce nu poți concepe ca om. Este dincolo de imaginația oricărui regizor de film.
Este îngrozitor, nu am mai văzut așa ceva. Am trăit acte de teroare în Ierusalim, am avut și acolo alarme antirachetă, însă ce se întâmplă acum este fără cuvinte”, a povestit ea.