„Agitația din ultimele două zile cu care a fost întâmpinată această hotărâre a instanței (care îi permite să se întoarcă la Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ‘Marie Curie’ — n.r.), contrar așteptărilor, mă nedumirește complet. De ce această desfășurare de forțe pentru un simplu medic ortoped pediatru? Pe cine am incomodat atât de tare? Și cu ce? Făcându-mi meseria cu drag, dincolo de normă și programul de lucru? Găsind soluții în cazuri respinse sau redirecționate către mine de omologii mei?”, afirmă medicul în scrisoarea deschisă.
El susține că se află în situația de a se întreba cine îi sunt prietenii. „Medicii titulari, cu care am petrecut mai mult timp decât cu propria-mi familie, ajung să scrie memorandumuri împotriva întoarcerii mele la spital? Pe toți i-am ajutat încă de la venirea în Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii ‘Marie Curie’. În perioada rezidențiatului lor am făcut eforturi să își însușească toate cunoștințele necesare, astfel încât încă din anul III să fie la nivelul unor medici specialiști. I-am sprijinit să practice medicina în București, având discuții cu conducerea spitalului și intervenind personal la Ministerul Sănătății pentru a-i ruga să fie de acord cu scoaterea posturilor la concurs. I-am acceptat la doctorat și toți sunt acum doctori în medicină. În plus, toate veniturile pentru cercetare, care mi s-ar fi cuvenit de-a lungul carierei, le-am cedat la fondul comun pentru a ajuta doctoranzii, care, altfel, ar fi trebuit să plătească din buzunarul propriu”, a mai scris acesta.
Gheorghe Burnei mai spune că pe medicii rezidenți din anul I nici nu îi cunoaște și se întreabă de ce aceștia sunt deja împotriva lui.
„Mai mult decât atât, se anunță în premieră niște măsuri excepționale — restricția anumitor tratamente inovative și standardizarea tuturor intervențiilor chirurgicale prin protocoale terapeutice. Aceste protocoale erau necesare mai demult, însă este nevoie și de centre de cercetare și inovație cu dotare și personal abilitate. De 8 luni mi se pune la îndoială întreaga carieră, fiind arătat cu degetul pentru ceea ce până mai ieri eram lăudat (sau invidiat). Și anume dorința tenace de a găsi soluții și a rezolva cele mai dificile cazuri. Nu sunt inventator și nu asta mi-am propus. Am vrut doar să fac bine în jurul meu… încă vreau. În 42 de ani de medicină nu am avut nici măcar o acuzație de malpraxis”, a mai scris medicul.
El subliniază că își iubește meseria și că dorește să practice medicina în continuare.
„Eu cred că, alături de mine, pierd părinții copiilor care au nevoie de intervenții urgente, pe care nu și le-ar permite fără existența chirurgiei ortopedice la noi în țară — specialitate care există astăzi datorită eforturilor demarate de profesorul Pesamosca și continuate de mine ulterior. Făcând parte din comisia de aprobare a formularelor E 112, înțeleg că încăpățânarea mea de a opera aici cazurile complexe și a aduce, astfel, economii la bugetul Casei Naționale de Sănătate a deranjat… Însă cum se poate așa ceva?! De ce de când nu mai sunt eu în comisie s-a cheltuit de șase ori mai mult pe operațiile în afară țării, când pacienții puteau fi la fel de bine tratați de medicii români? Mai mult decât atât, dacă ar fi fost implementate cele două programe naționale propuse încă din 2015 de Asociația Română a Traumatologilor și Ortopezilor Pediatri — cel de screening, depistare și tratament al displaziei de dezvoltare a șoldului și cel de screening școlar, care să depisteze scolioza de la 1 la 18 ani — am fi adus economii de milioane de euro în sistemul medical”, arată medicul.
În final, Burnei spune că tot ce se întâmplă este de neînțeles pentru el și își dorește ca Justiția să își spună cuvântul.