Medicul neurolog Alexandru Vlad Ciurea a povestit recent într-un interviu cum își petrecea verile la bunicii din Vaslui atunci când era copil, dar mai ales cum a început să iubească atât de mult medicina.
„Trăiam într-o casă superbă, dar pe care au luat-o comuniștii. Bunicul meu era medic și era medicul orașului Vaslui. Era un fel de șef al Direcției de Sănătate Publică. Era medic generalist și avea cunoștințe și de medicină legală și de epidemiologie. Erau părinții mamei mele. Se numeau dr. Holban. În familia mea a existat un singur scriitor, Anton Holban, și un profesor universitar de biologie, la Iași, profesorul Drăghici. Bunicii mei, amândoi, erau medici. Au făcut facultatea la Iași. Bunica a lucrat pe front cu profesorul Cantacuzino, în războiul pe care l-am avut cu Bulgaria în perioada 1912-1913. Mereu o puneam pe bunica să-mi povestească ceea ce s-a întâmplat acolo.
În esență, cei care mi-au îndrumat pașii copilăriei au fost bunicii. Bunicul meu era un om extrem de relaxat, cu o viață liniștită, de provincie. Nu am să uit niciodată cum își punea pălăria la costum, cu trandafir la butoniera, și mergea la sediul centrului de coordonare medicală (DSP) a orașului Vaslui. Citea medicină și, mai ales, o aștepta pe bunica să vină să vorbească cu ea despre boli, terapii, despre ce mai aflau că se întâmplă în lume. Nu exista televizor, internet, radioul mergea mai rar. (…) În concluzie, am fost supus unei efuziuni intelectuale de literatură, povești, pilde.”, a povestit medicul în cadrul unui interviu pentru tribunanvățământului.ro
Dr. Alexandru Vlad Ciurea, în vârstă de 82 de ani, s-a născut în 1940, la Vaslui, într-o familie de intelectuali. Mama sa a fost profesoară de matematică și astronomie, iar tatăl, ofițer militar.
Invitat în cadrul podcast-ului lui Damian Drăghici, renumitul neurochirurg Vlad Ciurea, a spus că și-a petrecut copilăria și la Brașov, acolo unde tatăl său a lucrat o perioadă.
„Copilăria mea a fost în două părți. Pe de o parte alături de părinți, tatăl meu fiind ofițer s-a mutat în mai multe locuri, iar într-un final am ajuns la Brașov, unde ne-am stabilit și unde am fost extrem de fericit când noi, copiii, ne urcam și ne jucam pe Delul Melcilor de sub Tâmpa. A doua parte a copilăriei a fost alături de bunici, la Vaslui, unde mergeam vara. Ei mă răsfățau și-mi făceau toate poftele. Erau și atunci anumite neajunsuri, supărări, restricții, dar nu le-am simțit deloc. A fost foarte frumos. A fost o copilărie petrecută în aer liber. De aceea cred că nici nu dădeam pe la școală… Tăticul meu era mai mult plecat și așa reușam să chiulesc. Apoi recuperam și astfel încercam să le fac pe toate”, a povestit medicul în podcast-ul lui Damian Drăghici.