Acest anunţ are loc în momentul în care preşedintele american, vizibil afectat de înfrângerea republicanilor în alegerle legislative de la 6 noiembrie, intenţionează să-şi remanieze echipa.
Prima Doamnă – de obicei extrem de discretă cu privire la funcţionarea preşedinţiei, a ieşit din această tăcere marţi şi a cerut, prin vocea purtătoarei sale de cuvânt şi pe un ton deosebit de sec, destituirea lui Mira Ricardel, care ocupa un post-cheie în cadrul puternicului Consiliu de Securitate Naţională (NSC) condus de John Bolton.
Furia „First Lady” a părut să fie auzită, iar decizia nu a întârziat. Mira Ricardel „va continua să-l susţină pe preşedinte, la părăsirea Casei Albe, într-un nou rol în cadrul administraţiei„, a anunţat într-un comunicat laconic o purtătoare de cuvânt a Executivului american, Sarah Sanders.
Potrivit Wall Street Journal (WSJ), echipa Melaniei Trump o suspecta pe Ricardel că se află la originea unor „poveşti negative” care o afectează.
Secretarul general al Casei Albe John Kelly se află şi el, se pare, în vizor. Secretarul Securităţii Interne Kirstjen Nielsen – apropiată a lui Kelly – este de asemenea dată pe picior de plecare. Preşedintele ar fi nemulţumit, potrivit unor publicaţii, de modul cum gestionează dosarul sensibil al imigraţiei. „Voi lua o decizie rapid cu privire la Securitatea Internă„, a anunţat el miercuri într-un interviu acordat Daily Caller.
Trump rămâne evaziv cu privire la planurile pe care le are, însă şi-a reafirmat – cu scopul de a contracara ideea potrivit căreia numeroşi republicani preferă să păstreze distanţa faţă de preşedinţie – că puterea de atracţie a Casei Albe rămâne intactă.
„Mulţi oameni vor să vină, numeroşi politicieni care au avut cariere încununate de succes vor să vină„, a dat el asigurări.
Îngrijorat de ancheta procurorului special Robert Mueller, Donald Trump l-a destituit zgomotos, săptămâna trecută, pe secretarul său al Justiţiei Jeff Sessions.
FRUSTRARE
În afară de ambiguitatea cu privire la amploarea acestei remanieri – ultima dintr-o lungă serie – a Executivului american, această a doua jumătate de mandat nu începe tocmai într-o atmosferă senină.
La Paris, într-un weekend încărcat de simboluri ale comemorării sfârşitului Primului Război Mondial, Donald Trump a declanşat o avalanşă de critici, anulându-şi în ultimul moment vizita la cimitirul american. El a rămas uimitor de tăcut, ca şi cum ar fi fost întru totul absorbit în situaţia de la Washington.
La opt zile după alegeri, frustrarea prezidenţială este palpabilă. Odată disipată ceaţa comunicării politice şi odată acumulate noile rezultate, cu pipeta, imaginea lui 6 noiembrie care se conturează este imaginea unei înfrângeri reale a lui Trump, care a făcut din acest scrutin, potrivit propriilor declaraţii, un „referendum” asupra persoanei sale. Datele sunt clare, iar tweet-ul său cu privire la „imensul succes” al Grand Old Party sună de-acum a gol.
Democraţii urmează să obţină între 35 şi 40 de mandate în Camera Reprezentanţilor.
Republicanii, care dispuneau de o hartă electorală desobit de favorabilă la Senat, ar urma să avanseze cu unul sau două mandate în camera superioară.
În urma unui scrutin extrem de strâns, democrata Kyrsten Sinema a obţinut luni, în Arizona, un mandat deţinut până acum de republicanul Jeff Flake, care nu a mai candidat.
Cu câteva zile înainte Trump sugera că sondajele şi analizezele s-au înşelat şi că o surpriză ca cea din 2016 pulteşte în atmosferă.
Iar de-acum va fi obligat să renunţe la unul dintre cupletele sale preferate – cel în care amintea, ironic la adresa politicienilor tradiţionali, că a făcut campanie o sngură dată în viaţa sa şi a câştigat.