„Memoria” clădirilor distruse în cutremurul din 4 martie, intactă şi după 35 de ani

În Piaţa Romană, foarte aproape de gura de metrou, magazinele de îmbrăcăminte, cafenelele şi restaurantele de la parterul blocurilor sunt mereu pline de oameni, majoritatea tineri pentru care nu există nicio istorie dincolo de vitrinele magazinelor, potrivit Mediafax.

Pe cei mai în vârstă, orice întrebare legată de istoria blocului de deasupra magazinelor îi opreşte în loc.

„Pe acest amplasament era un bloc vechi, construit în anii 30 – 40 şi avea numele pe care l-am moştenit şi noi, Casata, de la cofetăria care era amplasată la parter. Ştiu că, la cutremurul din ’40, blocul ar fi avut ceva probleme la unul dintre stâlpi şi nu s-a consolidat corect, motiv care a contribuit la dărâmarea blocului la cutremurul din 1977. Când s-a construit blocul nou, ştiu că s-au dat locuinţe foştilor proprietari sau locatari care au rămas în viaţă. Lor li s-au dat cu prioritate apartamente în acest bloc. O parte s-au dat altor salariaţi”, a povestit pentru Mediafax unul dintre locatarii blocului.

Pensionarul de aproape 70 de ani spune că arhitectura actualului imobil nu are nicio legătură cu cea a vechiului bloc şi povesteşte despre magazinul Leonida, din imediata apropiere, unde „la un moment dat găseai şi icre roşii şi negre”.

Alte articole

România se pregăteşte de marele cutremur. Guvernul a aprobat 1,3 miliarde de lei pentru consolidarea clădirilor

S-a cutremurat iar Vrancea. Ce magnitudine a avut seismul de marţi seară

Locatarul din blocul Casata spune că se simte în siguranţă în construcţia ridicată după cutremur, explicând că s-au făcut calcule pentru un cutremur de gradul opt, pentru că aşa au fost indicaţiile la vremea respectivă.

La câteva sute de metri mai în faţă, înspre Universitate, este blocul Scala, despre care bucureştenii spun că nu a rămas „decât un morman de moloz” după cutremurul din 1977. Astăzi, la parterul său este un magazin de parfumuri şi produse cosmetice.

„Eu am fost martor la blocul Scala pentru că stau la Orizont. Eram cu un amic care locuia aici şi chiar aici ne despărţisem, pentru că el a plecat să-şi plătească chiria la garaj. Până s-a întors, eu am ajuns acasă şi blocul lui a căzut. A găsit un morman de moloz. Nevasta şi copilul lui au murit. El a scăpat doar pentru că s-a dus să-şi plătească chiria. Pe urmă, tot aici, un alt amic al meu, care era cu maică-sa, cu taică-său, copiii, toţi au murit, iar el a scăpat pentru că a stat de marţi până vineri sub dărâmături. Aici l-am găsit”, povesteşte, arătând spre blocul Scala, un bătrân de 82 de ani care spune că se numeşte Costică.

Tot el spune că actualul bloc Scala a fost modificat.

„Aici (pe laterală – n.r.) era intrarea şi erau nişte coloane pe care le-au tăiat şi astfel i-au slăbit rezistenţa. Şi în faţă şi pe laterală nu se mai putea trece cu maşina pentru că era numai moloz. Când am ajuns eu acasă, masa era pusă şi era un păhărel de vin care nu ştiu cum a ajuns din sufragerie până în bucătărie. Am coborât aşa cum eram, în pijama. Era spaimă mare. Căzuse şi Conta, Dunărea căzuse şi în spate erau o baie comunală şi o biserică, dar a căzut toată partea din faţă a blocului. Nu mai era decât moloz. Acolo au păstrat puţin din arhitectură. Şi Blocul Wilson. Acolo era o pensiune şi, tot aşa, i-au tăiat un colţ să o facă mai mare şi acela a căzut. Au ieşit oamenii din pensiune şi un profesor de la Cluj a fost lovit de o cărămidă care l-a aruncat la mine în bloc. Acolo a murit, pe jos. A fost spaimă mare”, spune bărbatul.

Blocul Dunărea, potrivit relatărilor, ar mai fi păstrat câte ceva din vechea arhitectură. Recunoscut înainte de 1977 pentru restaurantul de la subsol, unde „se mânca foarte bine”, în prezent este cunoscut după denumirea vechiului restaurant, la parterul său fiind azi un cazino.

Blocul Wilson, aflat la intersecţia străzii Dem. I Dobrescu cu bulevardul Nicolae Bălcescu, a rămas după cutremur cu un etaj mai mic, iar astăzi are ca reper magazinul de la parter, în care se vând ceasuri şi bijuterii.

Pensionarul de 82 de ani îşi aminteşte că, de spaimă, timp de trei zile nu a mai putut să intre în apartament, mutându-se la un prieten care stătea la casă, pe lângă Şoseaua Fundeni. Nici măcar acum nu poate povesti detaşat despre evenimentele petrecute în urmă cu 35 de ani.

„Mă încearcă o emoţie, să ştiţi. Mă gândesc la copiii aceştia pentru că ei nici nu ştiu ce înseamnă”, recunoaşte bărbatul.

Undeva, la intrarea în Centrul Vechi, pe diagonală cu Biserica rusească, este blocul Continental, dărâmat şi el în timpul cutremurului din 4 martie 1977. Întrebaţi ce ştiu despre blocul Continental, cei mai mulţi bucureşteni îl identifică cu „locul în care a murit Toma Caragiu”.

Parterul blocului este astăzi străjuit de cafenele şi restaurante, iar personalul angajat acolo, deşi cunoaşte istoria locului şi poate indica cu precizie ce s-a dărâmat atunci, refuză să discute despre acest subiect.

Locatarii, deşi cunosc toate detaliile din acea perioadă, refuză politicos să dea declaraţii precizând că mai există o supravieţuitoare de atunci, doamna Popescu, şi ea este cea mai autorizată să spună povestea.

Florica Popescu, astăzi pensionară, locuieşte în acelaşi loc şi la acelaşi etaj ca şi în momentul declanşării cutremurului din 1977.

„Îmi vopseam părul. Eram la baie şi am văzut că se mişcă cada şi toate în baie. Am ieşit din baie, dar n-am putut să ieşim din casă. Am ieşit totuşi pe terasă, aveam o terasă mare pe care ieşeam din dormitor. Soţul meu a ieşit tot acolo, dar din altă parte, şi ne-a apucat cutremurul pe terasă şi a căzut de la etajul şapte cam până la etajul trei. Am fost răniţi, eu la cap, şi acum mai mai cicatrice, iar soţul meu la picior. Am fost în spital, nici nu mai ştiu cât am stat”, spune femeia.

Povesteşte că ea şi soţul au ieşit singuri din dărâmături şi îşi aminteşte că din tot blocul doar ei şi un vecin au mai rămas în viaţă.

„Blocul s-a dărâmat spre curtea interioară şi am început să coborâm din casă, am ajuns jos, în curte, am ieşit în stradă şi cineva ne-a spus să fugim repede la Colţea. Eu eram rănită la cap, îmi curgea mult sânge şi mai era amestecat şi cu vopsea. Ne-am dus la Colţea şi când am ieşit de acolo am constatat că nu mai aveam nimic, decât ce aveam pe noi. Aveam un văr care e medic veterinar şi stă prin Berceni şi el a venit şi ne-a luat să stăm la el până ne-a dat casă, două camere în Colentina”, rememorează Florica Popescu.

Despre vecinul Toma Caragiu spune că „era un om foarte drăguţ” şi crede că nu ar fi murit dacă în acel moment nu ar fi ieşit pe casa scării să-l conducă pe regizorul Alexandru Bocăneţ, care îi făcuse o vizită.

„Poate că nu s-ar fi întâmplat asta dacă rămânea în apartament, pentru că nici sticla din care băuseră vin nu se mişcase. Acesta a fost ghinionul lui. Era un om foarte drăguţ”, îşi aminteşte femeia.

În ceea ce priveşte blocul în care locuieşte acum, Florica Popescu spune că nu are nicio legătură cu cel vechi, care „nu arăta rău, dar nu avea o structură bună”.

Lângă hotelul Lido este amplasat un alt imobil grav afectat în timpul cutremurului din 4 martie. Oamenii îşi amintesc că jumătate din bloc a căzut atunci, iar imobilul a fost refăcut, fără a fi dărâmat în totalitate.

„În ’77, eu locuiam pe Bulevardul Dacia. Eram studentă şi am venit să văd ce s-a întâmplat. Blocul în care actualmente locuiesc de 33 de ani a avut faţada complet căzută până la parter. Aici era un magazin de cosmetică şi în faţă o benzinărie. S-a refăcut o scară complet. Au murit toţi oamenii. Toată lumea a evacuat blocul şi a fost refăcut timp de un an şi jumătate. A fost practic o scară şi jumătate dărâmată. Se mai vedeau doar băile pe laterală, partea din dreapta a rămas perfect în picioare”, a declarat Valentina Ţugui.

Blocul Simu are şi acum bulină roşie, fiind pe lista de risc seismic, însă femeia spune că nu se teme, pentru că această catalogare s-a făcut incorect.

„Până la etajul şapte s-a reconsolidat şi s-a reconstruit faţada toată. Este foarte bine făcut. Au mai fost atâtea cutremure de atunci şi nici măcar zugrăveala din apartamente nu s-a fisurat. Eu am adus un bun tehnician în ale clădirilor, cel care se ocupa cu verificarea seismică a clădirilor. L-am adus special să verifice blocul când eram preşedintele imobilului şi mi-a spus că este foarte solid. Ulterior s-au mai ridicat doi stâlpi în faţa scărilor de intrare în bloc. Ne-a asigurat că acest bloc nu va cădea, dar trebuie să ne temem de blocul alăturat, care are o fisură cât o mână şi care, în caz de cutremur, va veni peste noi. (…) Sunt blocuri care nu au fost nicioodată consilidate şi nu au bulină. Acest bloc a fost consolidat. Avem acte doveditoare şi, cu toate acestea, avem bulină”, mai spune Valentina Ţugui.

Unul dintre militarii care, imediat după cutremurul din 4 martie 1977, a fost trimis în dispozitiv să păzească de hoţi zonele în care căzuseră clădiri, îşi aminteşte că şi pe Calea Moşilor 133 – 135 au fost afectate puternic trei blocuri, la etajele doi şi trei pereţii fiind aruncaţi în afară. În total 56 de persoane au murit acolo.

Pe Calea Moşilor 133 – 135 sunt şi acum blocuri de locuinţe, intrările fiind încadrate de case de pariuri, un sex-shop, un exchange şi o casă de amanet de lux.

Dunărea, Scala, Casata, Continental, Simu sunt azi doar poveşti urbane de care, o dată pe an, de 4 martie, îşi mai aduc aminte vârstnicii oraşului.