Daniel Funeriu a avut un mesaj mai speccial cu ocazia Anului Nou. „Școala nu este circ, iar profesorii nu sunt circari. Circarii au un uriaș merit, acela de a avea capacitatea -și, pe undeva, și obligația profesională- de a-i ține pe copii cu atenția permanent trează, fără să le lase timp să reflecteze îndelung la ceea ce văd sau să se plictisească.
Plictisul și reflecția îndelungată sunt elemente esențiale pentru învățare.
Profesorul nu are obligația să îi țină pe copii tot timpul „în priză”. Are în schimb obligația să încerce să formeze gândirea, răbdarea de a construi raționamente. Cunoașterea și competențele care izvorăsc din cunoaștere sunt temporare: ce e adevărat azi poate fi fals sau incomplet mâine, ce e important să știi să faci azi poate fi obsolet mâine, dar mecanismele de gândire, răbdarea de a le duce până la capăt sunt imuabile. Ele sunt aceleași de mii de ani și vor fi aceleași peste mii de ani.
Iar despre plictis…”, a scris Daniel Funeriu pe Facebook.
Reiau îndemnul meu:
Lăsați-vă copiii să se plictisească!
Noua obsesie a părinților e ca nu cumva progenitura să se „plictisească”. Nu doar că mi-e neclar ce exact e „plictisul”, dar faptul că mediul extern nu exercită asupra copiilor o permanentă atragere a atenției mi se pare benefic din multe motive:
1) favorizează introspecția. E cunoscut că analiza propriilor acțiuni se corelează bine cu succesul şcolar.
Vouchere elevi 2024. Se dau 250 de lei ŞI ÎN VACANŢĂ de anul viitor. La ce pot fi folosiţi banii
2) Va veni un moment în viață când copilul de azi – adultul de mâine – va trebui să producă el însuşi interes altora, nu doar să fie un consumator pasiv al interesului produs de alții. Cu cât mai repede face asta, cu atât mai bine: nu vă educați copiii cu obişnuința că alții trebuie să-i țină în priză. Vor deveni acei instabili nemulțumiți pentru care lumea din jur va fi veşnic vinovată de blues-ul lor.
3) Naturii nu-i place vidul şi are tendința să îl umple cu ce găseşte: o carte, observatul norilor, al păpădiilor care îşi răspândesc puful, „biciclit” 10km până în satul vecin, înjurat PSD, obsesia să facă multe „duble” cu mingea, reparatul bicicletei, o cafteală cu prietenii din când în când, „bombe” cu carbid, văruit un pom, cioplitul unei săbii, disecarea unui şobolan, citirea unui ziar, ca să numesc doar câteva dintre chestiile pe care le făceam când nimeni nu se stresa ca nu cumva să mă plictisesc.
4) Să fii de mic propriul tău stăpân, acționarul propriei tale vieți, e o chestie care îți formează caracterul voluntar mai bine decât să fii plimbat, cu tableta în mână, pe bancheta din spate a maşinii între cursul de pian şi cel de origami.
5) Cred că e important ca cei mici să înțeleagă că plăcerea de a trăi nu trebuie să vină permanent din exterior. Cea care vine din interior e diferită şi sustenabilă.
6) E aşa de bine să ieşi din stresul „vaaai, ce vinovat sunt că cel mic nu are ce face”
La Mulți Ani!, a scris Daniel Funeriu pe Facebook.