Fiica lui Adrian Păunescu a explicat ce și-a dorit tatăl său să aibă scris pe cruce. Adrian Păunescu a murit în 2010, dar cei care i-au apreciat scrierile și copiii lui continuă să îi păstreze amintirea vie.
Adrian Păunescu a ținut la un mesaj pe care l-a prețuit până în ultima zi de viață. Același mesaj și l-a dorit și pe cruce, iar familia i-a respectat dorința. „El a iubit valorile” este mesajul de care artistul nu s-a dezis niciodată.
Totuși, copiii lui Adrian Păunescu sunt dezamăgiți că poetul nu are parte de recunoașterea așteptată, dat fiind faptul că poeziile sale nu apar în manualele școlare. Ana Maria are sentimentul că neînțelegerile din familie îi deranjează sufletul artistului român, pentru că a visat despre asta.
„A spus că ar vrea să i se scrie pe cruce atât: „El a iubit valorile”. Asta scrie acolo la Cimitirul Belu și ăsta este adevărul. Mai avea o variantă, a revenit asupra formulei mai târziu, „El și-a iubit țara apărând valorile”. Într-o negociere încă tandră de familie am hotărât atunci, în 2011, când am făcut monumentul, să scriem, „El a iubit valorile”. E nedrept să nu se pună toate faptele bune…m-am întâlnit săptămânile trecute cu un grup de vreo 70 de copii din județul Prahova, care cântă la chitară, de la 7-8 ani, la 20 de ani.
Există acolo un tânăr profesor extrem de pasionat și de talentat care a adunat acești copii și căutând cântece pe care să le dea mai departe a avut parte de următoarea întrebare din partea copiilor: Cine este Adrian Păunescu ăstă? El le-a scris pe toate? Ei nu știu, pentru că în manualele de limbă română din 2024 Adrian Păunescu nu e. Sunt în schimb tot felul de poezii, care mai de care mai explicite și mai „valoroase. Dar Adrian Păunescu nu e. E în ceva manual alternativ, dar în programa obligatorie nu apare. Se continuă la nivel înalt, acolo unde există oameni de decizie, așa o răzbunare care nu face decât să îmi confirme că m-a învățat un lucru corect, „nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”, a explicat fiica marelui scriitor, în podcastul lui Adrian Artene.
Înzestrată la rândul ei cu talentul liricii, Ana Maria își exprimă stările și își continuă comunicarea cu al său părinte prin intermediul poeziilor care îi sunt legământ, pare, cu această existență.
„Sunt multe poezii care îi sunt dedicate lui. Chiar și versul ăsta, „ai vreme sa vorbim’, este extras dintr-o poezie despre el, pentru că dialogul ăsta așa a existat, scriindu-i câte o poezie, încercând să găsesc un răspuns la poezia respectivă. Odată mi s-a întâmplat, după ce am fost la cimitir la el, să găsesc un bon de benzină în mașină și să scriu o poezie pe care mi-am imaginat că mi-a dictat-o el. Vă spun sincer că mi-a fost teamă să nu interpreteze aceia care numai asta fac, să interpreteze greșit poezia mea și simțirea mea de atunci. Nu sunt toate, că viața mea de la un punct încolo, a căpătat și alte dimensiuni. Am o poezie, „Flacăra”, pe care am scris-o când revista a ajung la 1.000 de exemplare. Scrisori spre eternitate, pe care le tot arunc așa, spre un cer, pe care nu am încetat niciodată să-l iubesc și pe care nu m-am supărat că mi-a răpit atâția oameni dragi”, a spus Ana Maria Păunescu.
Ana Maria se declară dezamăgită de neînțelegerile care există acum în familia ei și este sigură că tatăl ei e mâhnit acolo unde este.
„Cu siguranță e mâhnit, eu am și visat pe tema asta, îmi spunea să stau liniștită pentru că, mai devreme sau mai târziu vom semna un scenariu, m-am trezit din somn și am notat cuvântul pe un șervețel pe care îl aveam lângă pat, dar cu siguranță e foarte necăjit, mi-aduc aminte cum se uita la alte familii cunoscute din România, care aveau scandaluri pe averi și așa mai departe și tot de aici din fotoliu se uita absolut îngrozit la spectacolul ăsta urât.
Nu cred că și-a imaginat vreodată astfel de probleme, ar fi făcut ceva să le evite, pentru că vorbim de un om care totdeauna s-a gândit la ceilalți, și apoi la el. Totuși, aveam 20 de ani când a început nebunia, acum am 30 și un pic, nu mai sunt nici eu chiar atât de tânără, deși nu îmi vine să cred că am depășit vârsta de 20 și ceva de ani. Nu cred că m-ar fi lăsat pe mine să mă maturizez în atmosfera asta, nu cred că ar fi vrut ca mama să îmbătrânească în această…Eu nici nu mai pot să fiu supărată…Am fost revoltată, am fost supărată…Până când?”, a mai spus Ana Maria Păunescu.