Analiza unui mineral denumit jadeit (varietate de jad compusa din silicat natural de sodiu şi aluminiu compact) din compoziţia fragmentelor de meteorit recuperate după explozia din atmosferă de deasupra regiunii Celiabinsk indică faptul că acest meteorit provine dintr-un asteroid care s-a spart, probabil în urma coliziunii cu un alt asteroid, mai mare, la o viteză de aproximativ 4.800 de km/h.
‘Acest impact probabil că a dislocat meteoritul de la Celiabinsk din asteroidul mai mare din care făcea parte şi l-a aruncat spre Pământ’, a susţinut prof. Shin Ozawa, de la Universitatea din Tohoku, Japonia, coordonatorul unui studiu publicat în ultimul număr al revistei Scientific Reports. Această coliziune dintre cei doi asteroizi s-ar fi produs acum aproximativ 290 de milioane de ani.
Cea mai mare parte din asteroidul cu diametrul de 20 de metri, care a explodat deasupra regiunii ruse Celiabinsk la 15 februarie 2013, s-a pierdut, în urma trecerii prin atmosfera terestră cu viteza de 67.600 km/h. Există însă şi numeroase fragmente care au supravieţuit exploziei şi frecării cu straturile atmosferice terestre şi care au fost recuperate şi analizate.
Aceste meteorit s-a prăbuşit prin atmosfera terestră cu o viteză de aproape 60 de ori mai mare decât a sunetului şi a explodat la aproximativ 30 de kilometri altitudine, cu o forţă de 30 de ori mai mare decât a bombei atomice de la Hiroshima, din 1945.
Analiza fragmentelor din acest meteorit a indicat prezenţa unei forme neobişnuite de jadeit încastrate în aşa-numitele vene de şoc, care se formează după sfărâmarea rocii, topirea şi resolidificarea sa. Jadeitul se formează doar în condiţii extreme de presiune şi la temperaturi foarte ridicate. Tipul de jadeit descoperit în fragmentele provenite din meteoritul de la Celiabinsk indică faptul că asteroidul din care provenea acest meteorit s-a ciocnit cu un alt asteroid cu un diametru de cel puţin 150 de metri, conform studiului.
Analize efectuate de astronomi cehi şi canadieni, care au participat la studierea traiectoriei acestui asteroid, au arătat că meteoritul de la Celiabinsk avusese o orbită ‘foarte asemănătoare’ cu asteroidul 1999 NC43, cu diametrul de 2 km, identificat la 14 iulie 1999 şi considerat o potenţială ameninţare pentru Terra. ‘Sunt şanse de aproximativ 1 la 10.000 ca proximitatea acestor orbite să fie o simplă întâmplare’, notează astronomii, dând de înţeles că probabil meteoritul de la Celiabinsk şi NC43 au făcut parte la un moment dat dintr-un asteroid mai mare.
Potrivit specialiştilor, aproape 100 de tone de meteoriţi cad zilnic pe Terra, fiind însă deja în cea mai mare parte sub formă de praf când ajung la sol. În plus, în 85% din cazuri, aceste resturi sfârşesc cursa în oceanele care acoperă cea mai mare parte a suprafeţei terestre. Aşadar, se întâmplă foarte rar ca un meteorit să cadă într-o zonă locuită şi încă şi mai rar să rănească sau să omoare oameni.