Încă din cele mai vechi timpuri, pentru a preveni alterarea hranei sau a încetini dezvoltarea microorganismelor, oamenii apelau la o serie de metode ingenioase. Deși sunt folosite de foarte mult timp, metode precum afumarea, murarea, sărarea sau fermentarea, sunt folosite și în zilele noastre.
CITEȘTE ȘI: Bine de știut! Obiceiurile care aduc ghinion în casă! De ce nu e bine ca un musafir să spele vasele
Cu mai bine de 11.000 de ani în urmă, teritoriul Americii de Nord de astăzi era străbătut de mamuți. Pentru vânătorii de la vremea respectivă, doborârea unui astfel de animal era foarte importantă. Datorită dimensiunilor sale impresionante, carnea unui mamut ajungea pentru o perioadă mai lungă de timp.
Resturile de mamut erau depozitate în iazuri. Curios este faptul că, resturile nu se păstrau datorită apei din lac, ci a bacteriilor din apă. Mai exact, lactobacilii colonizează carnea, iar acidul lactic produse de acest bacterii păstrează masa musculară. Pe lângă asta, procesul de conservare era ajutat și de temperaturile scăzute, dar și de nivelul scăzut de oxigen din apă.
O altă metodă de păstrare a mâncării este îngroparea acesteia. Fiind îngropate, alimentele sunt protejate de razele soarelui, căldură și oxigen, factori care pot accelera alterarea.
Așadar, turbăriile, locuri mlăștinoase, erau alegerea perfectă pentru păstrarea hranei. Datorită mediului răcoros și a nivelului scăzut de oxigen, aceste ochiuri de apă mocirloase erau numai bune pentru a conserva mâncarea.
Civilizațiile antice din Europa de Nord își păstrau mâncarea, chiar și untul, în astfel de locuri. Pentru comunitățile agricole timpurii, turbăriile reprezentau o cale sigură de păstra alimente vulnerabile, cum ar fi produsele lactate, pentru mai multă vreme.