În urmă cu mai bine de trei decenii, Nicolae Ceauşescu a tăiat panglica şi primul metrou a pornit la drum. Mulţimea a văzut minunea: trenul care mergea pe sub pământ. Astăzi, reţeaua de tunele se întinde pe 70 de kilometri, iar metroul nu mai este o minune a tehnologiei, ci un mijloc de transport indispensabil.
Prima linie de metrou a avut o lungime de 8 kilometri şi 6 staţii. Acum, reţeaua Metrorex are 51 de staţii.
Victor Bauer a fost mecanic Metrorex şi îşi aminteşte de începuturi: „Am condus acele trenuri de început, care erau mai rustice, trenul galben fără cai. Realizarea tehnologică era brută, curent mult, zgomot mult, comenzile greoaie”. El lucrează la Metrorex din 1982 şi nu s-ar vedea făcând altceva. „Este o meserie foarte plăcută”, spune acesta.
De la trenurile galbene fără cai s-a ajuns, astăzi, la trenul nou, Bombardier. Diferenţele dintre cele două sunt vizibile la toate capitolele: viteză, tehnologie şi locuri. Astăzi, uşile se deschid pe bază de amprentă, iar trenurile nu mai sunt compartimentate.
Evoluţia se vede şi la alte capitole. Dacă în urmă cu câteva zeci de ani creionul şi hârtia făceau mersul trenurilor, acum totul este computerizat. Prin dispeceratul central se urmăreşte şi se coordonează întreaga activitate şi circulaţie a trenurilor de metrou.