Panoul aşezat cu grijă pe marginea drumului, în cartierul bucureştean Apărătorii Patriei, ne conduce spre curtea lui Orodel. De altfel, toţi localnicii ştiu de stâna improvizată aici. „Pe lângă cârciuma aia, încolo. Au mai trecut nişte băieţi cu maşina. Sunt ciobanii ăia cu stâna. Da-i cam scump la ăştia!”, ne sfătuiesc nişte localnici.
Îl găsim pe cioban înconjurat de câini, admirându-şi ograda. E mulţumit de cum au mers vânzările de sărbători. „Băi, eşti copil?! Păi, dacă am avut trei sute şi mai am 20-30 de bucăţi? Ştie lumea de-aici. Mă cunoaşte. Mai am miei, dar sunt mari. Şapte-opt kile. Uite-i aici, dacă vrei să-i vezi mai bine! Iezi am tăiat vreo zece-cinşpe bucăţi. Tu ştii cum plâng ăştia când îi tai? Ca să poţi să-i tai, îi apuci de bot şi-i strângi. Altfel nu poţi să-i tai, că te seacă la inimă”, spune ciobanul. Orodel spune că niciun inspector de la DSV n-are curaj să-i treacă pragul.
„Să fi venit aici şi să fi zis: «Domnule, de ce ai tăiat?». Şi dacă mă duceam la puşcărie, îi luam gâtul!”, ameninţă Orodel.
Aflăm şi preţul: 24 de lei kilogramul de miel sau ied tăiat. Îi dăm 200 de lei pentru un ied pe care îl jupoaie în faţa noastră, cu dexteritate, în doar câteva minute.
La vederea camerei de filmat, Orodel nu şi-a pierdut cumpătul. Ba chiar şi-a făcut reclamă.