Miercurea Mare 2024. Dacă în Lunea Mare, începe curățenia de Paște (se scoate totul la aerisit, se spală rufe, se calcă și se fac reparațiile necesare prin casă), în Marţea Mare această curăţenie continuă cu aspirat, măturat, spălatul geamurilor şi realizarea altor treburi grele pe lângă casă, în Miercurea Mare treburile casnice trebuie să fie finalizate. De asemenea, miercuri este şi ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp. De joi, începe pregătirea mâncărurilor tradiţionale, iar bărbații trebuie să stea pe lângă casă și să își ajute nevestele.
De obicei, în această zi, gospodinele spală ferestrele pentru a lăsa razele de soarele să pătrundă mai bine în casă în zilele de Paște. Cenușa rămasă în sobe trebuie împrăștiată peste straturile din grădină, aceasta ajutând plantele să aibă rod bogat.
În Miercurea Mare, gospodarii pot săpa şi curăţa pomii. În unele zone din România există obiceiul ca la finalul zilei, când soarele asfințește, copiii să meargă cu colindul. Gazdele le oferă ouă, care urmează să fie vopsite pentru masa de Paște.
În această zi, se ajunează până seara, până după oficierea Liturghiei Darurilor înainte sfinţite, când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn. Potrivit tradiţiei populare, credincioşii care țin post negru în Miercurea Mare vor fi protejaţi de boli, de Sfânta Miercuri, pe tot parcursul anului.
În această zi nu este bine să te cerți, să spui vorbe urâte celor din jur, să te superi, să spui vorbe urâte sau să ai gânduri necurate. Se crede că cei care fac aceste lucruri în Miercurea Mare vor avea parte de necazuri mai mici sau mai mari pe tot parcursul anului.
În popor se spune că, în această zi, trebuie să te împaci cu toți cei care ai fost certat până acum.
În trecut, femeile aveau grijă să termine până în Miercurea Mare torsul din furcă, existând credinţa că această activitate desfăşurată în a treia zi a Săptămânii Patimilor poate să ”întoarcă” minţile celor care o practică.
Preoții mai spun că în Miercurea Mare este păcat să speli rufe.
Preaputernice și iubitul meu Doamne! Îmi aduc aminte că Te-ai născut om din Sfânta Fecioară în peșteră și ca Te-ai vândut cu treizeci de arginți de ucenicul Tău cel viclean, pentru ca să ne răscumperi pe noi păcătoșii din mâinile celui rău. Pentru acesta, Te rog să Te milostivești asupra mea păcătosul și să mă răscumperi pe mine vânzătorul și în toate zilele, ucigașul.
Și aceasta să o faci, te rog, pentru ca să cinstesc Nașterea Ta cea Sfântă și să mă închin Dumnezeirii Tale; Dă-mi Doamne iertare păcatelor mele cele multe și puterea să stau împotriva relelor trupului și ale sufletului meu. Primește această mică a mea rugăciune și smerita mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc, pentru că Te-am mâhnit peste măsură.
Încă mă aduc pe mine Ție, și de voia mea mă dau în mâinile Tale, pentru ca să mă pedepsești precum mi se cade și să mă tămăduiești cu ierburi amare ca un doctor bun precum vei vrea; pentru că altul nu poate să mă vindece, fără numai Tu, Dumnezeul meu și Ziditorul meu.
La Tine, drept aceea, am toată nădejdea mea crezând că, precum ai primit să te vinzi pentru mine, așa îmi vei dărui și acum mila Ta, să mă răscumperi din veșnica muncă și să mă așezi întru Împărăția Ta.
Nu te depărta de la mine, carele sunt mai rău vânzător decât Iuda; nu mă lăsa să am în inima mea cugetele cele deșarte ale păcatului; nu mă slobozi să Te îmbrățișez și să Te sărut cu sărutare vicleană și cu buze spurcate, nici să-Ți zic: „Bucură-Te, Învățătorule”, cu gura mea cea spurcată, nici să Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele fărădelege, nici să te batjocoresc cu gândurile mele rele, precum făceau vrăjmașii Tăi, pe vremea patimilor Tale; Ci ca femeia cea păcătoasă, să Te spăl, nu cu mir, ci cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc să aud și eu din gura Ta cea dulce: Iertate îți sunt păcatele! Amin.