Mâncatul sănătos a devenit, în ultimii ani, o obsesie și o afacere susținută prin manipularea maselor de către industria alimentară și de către diverși “specialiști” în rețete magice.
Este mai mult decât prohibitiv, este chiar periculos. Pentru că, uşor-uşor, mâncarea a trecut din sfera personală, în cea socială. Adică, în loc să ne gândim la ce anume ne-ar plăcea să mâncăm, la ce anume ne face poftă, la ceva care să vină efectiv din interiorul nostru, să ţină de individualitatea noastră, ne uităm în exterior şi aşteptăm să ne spună cineva ce anume trebuie să mâncăm. Este un transfer periculos. Dumnezeu ne-a lăsat acest instinct, de a ni se face foame pentru a supraviețui și de a ne asigura necesarul de alimente fără să avem nevoie de şcoală şi de doctorate. Ori, în momentul în care privim în jur şi aşteptăm ca cineva să ne dea pe o foaie de hârtie, într-o formulă dintr-asta media, ce anume ne-ar trebui, greșim. Nimeni nu știe ce ar trebui să mănânce o altă persoană pentru că nu are cum să cunoască nevoile organismului respectiv. Este vorba strict de identitatea fiecăruia, iar mâncarea ţine de identitate, spune Mihaela Bilic.
De unde crezi că a apărut povestea asta cu mâncatul sănătos? Eu o simt de vreo 5-6 ani…
Până şi aici este o mică teorie a conspiraţiei. În primul rând, trăim într-o societate în care există o abundenţă alimentară exagerată. În momentul în care există abundenţă, există concurență, iar industria alimentară trebuie să vândă. Ca să vândă, ca să facă oamenii să încerce ceva nou, găsesc argumente legate de sănătate pentru produsele lor. În al doilea rând, vorbim despre distragerea atenţiei de la supărări prin mâncare. Sunt o mulţime de probleme legate de sufletul nostru, de ceea ce ne nemulţumeşte, de ceea ce ne face fericiţi sau nefericiţi. Pentru că nu ajungem la cauza clară a problemelor sau nu suntem pregătiți să le rezolvăm, le negăm, le ascundem sau fugim de ele. Mâncarea, pentru că aşa cum am fost noi construiţi ancestral, are întotdeauna un efect de bine, măcar şi pentru o scurtă perioadă. Așadar, în momentul în care încercăm să uităm de grijile noastre, de supărări, de orice înseamnă emoţie negativă, ne uităm după mâncare. În 98% dintre cazuri, în momentul în care mâncâm, simţim o uşurare. Dacă nu ne dorim să aflăm ce anume se întâmplă cu adevărat cu noi, dacă nu avem metode cu care să ne rezolvăm problemele din viaţă, atunci mâncarea poate fi folosită drept furnizor de stare de bine. Şi dacă vorbim de sănătate, atunci problemele de sănătate apar când cantitatea de mâncare consumată este prea mare. În momentul în care ne calmăm emoțiile negative prin cantități foarte mari de mâncare, atunci este clar că aceasta nu numai că nu o să reuşească să ne liniştească. Mâncarea conține calorii pentru că este carburantul organismului, iar carburantul consumat în exces, duce la kilograme în plus și la alte probleme, arată incomemagazine.
Și atunci dăm vina pe mâncare, mâncarea devine un soi de duşman…
Dacă mâncăm de foame sau de poftă, atunci lucrurile rămân în normalitate. Dacă scoatem mâncarea din acest context firesc și o folosim ca furnizor de stare de bine pentru probleme care trebuie rezolvate în cu totul alt mod, mâncarea vine cu efectele secundare reprezentate de aportul unui exces de calorii într-un organism care nu a avut senzaţie de foame. Din această cauză, nu ideea de mâncare sănătoasă ar trebuie să ne preocupe pentru că, oricum, orice este în natură şi orice este pe piaţă este sănătos. Problema este cât mâncăm şi cum reuşim noi, ca indivizi, să transformăm o mâncare sănătoasă într-una nesănătoasă. Cantitatea şi mâncatul excesiv, şi chiar dacă vorbim de o salată verde, pot aduce o problemă de sănătate.
Cum se numește obsesia mâncatului sănătos din punct de vedere medical?
Ortorexie. Nu ne mai gândim la nimic altceva din viața noastră și facem o obsesie din a mânca sănătos. Nu numai din a mânca sănătos dar a controla, dincolo de preocupare, orice aliment pe care îl consumăm. Aceasta se numește ortorexie și este o tulburare de comportament alimentar, o tulburare care ține de psihiatrie și intră în zona patologică. Până la urmă, de când lumea şi pământul, mâncatul ţine de supravieţuire. Mâncatul sănătos nu a fost permis ancestral doar oamenilor care au un nivel intelectual sau financiar ridicat. Este un drept al fiecăruia garantat, iar acesta este garantat de natură.
Cum combateți problema aceasta ?
Este şi aici un lucru trist. Din păcate, tot acest mâncat sănătos este un lucru care aduce bani şi care vinde. Şi, atunci, devine un subiect inepuizabil. Oamenii trebuie să știe că nu există un anumit produs care să ne facă mai tineri, mai deştepţi sau care funcționează pe post de medicament. Este clar că aşa cum nu ne ajută, nu ne omoară. Despre mâncare se pot spune lucruri nelimitate, pentru că nu se poate demonstra nimic. Și unii pot face din asta un business, despre nutriţie poate vorbi oricine, nu trebuie să fii medic. Lucrurile se superficializează pe principiul hai să auzim ce mai este sănătos de mâncat, să vedem cine ce-a mai făcut. Oamenii simpli şi cu bun simţ de la ţară nu se vor întreba niciodată nici ce fiță mănâncă mâine, nici ce cumpărături să facă. Ei mănâncă ce au în bătătură și asta înseamnă relația firească față de mâncare. Noi, dacă nu mai avem ce modă să urmăm sau ce fiţe să mai comentăm, atunci putem transforma şi mâncarea în aşa ceva. Nu este nu numai păcat, este de-a dreptul ridicol. În momentul în care, dintr-o normalitate încerci să faci o chestiune complicată şi sofisticată, atunci chiar s-ar putea să apară probleme de sănătate.