Mihai Coadă a acordat un interviu pentru revista „Lumea credinţei” în care fostul actor a povestit cum a trăit el acea perioadă a serialului de succes. În plus, şi-a adus aminte şi cum a ţinut să se călugărească în urmă cu mai mulţi ani.
„În 1997 vroiam să îmi las meseria. Dar nici chemare categorică spre călugărie nu aveam. Aveam aşa, o iubire faţă de viaţa monahală, dar nu eram hotărât. Într-un pelerinaj la Sâmbăta de Sus, mi-am zis: „Vreau să îl cunosc pe părintele Teofil!„. Am căutat chilia părintelui, am bătut la uşă şi părintele m-a primit. Când i-am luat mâna şi i-am sărutat-o, el a zis: „Ce mâini fine ai! Ce eşti?” „Actor.” „Unde?” „La Ploiesti.” „La Toma Caragiu, acolo?” „Da, părinte.” „Şi ce s-a întâmplat?” „Părinte, vreau să-mi las meseria…” „Da’ de ce?” „Păi… joc şi comedii…” „Ce comedii? O scrisoare pierduta?” Zic: „Şi mai deocheate!” „Mda… Dar conştiinţa ta ce-ţi spune?” „S-o las!” „Atunci las-o!” „Un singur lucru mă opreşte. Eu joc cam în toate spectacolele şi am roluri principale. Dacă aş pleca brusc din teatru, aş paraliza activitatea teatrului. Parcă nu aş face asta colegilor.” „Atunci singura soluţie este să mai refuzi din roluri. Să nu mai joci orice”. I-am mulţumit pentru cuvânt şi am plecat. Peste puţin timp am fost pe la Densuş şi l-am cunoscut pe părintele Daniil, ucenic al părintelui Arsenie Boca din burta mamei. Părintele Arsenie i-a spus mamei când era însărcinată: „Femeie, pe-asta să mi-l dai mie!” Este actualul episcop de Varset. Şi el mi-a întărit acest cuvânt. Nu îi spusesem de discuţia cu părintele Teofil, dar la plecare mi-a zis: „Domnu’ actor, de aici încolo să joci numai roluri pozitive!”, a declarat Mihai Coadă.
Actorul a mai precizat că: „Eu m-am întors la Dumnezeu dintr-un păcat foarte greu. În 1994 am făcut un păcat şi am simţit că este un păcat greu. Mi-aduc aminte de un vis. Şi cred că a fost de la Dumnezeu, pentru că în el apărea Crucea. Se făcea că a venit cineva lângă mine şi m-a dus în Cosmos cu o viteză uriaşă. Instantaneu m-am aflat în faţa unei cruci luminoase, aşezată cumva orizontal, dar departe. Percepeam distanţa, spaţiul până acolo. Şi eu am întrebat pe cel care mă dusese: „Doamne, ce o fi dincolo?” Şi în clipa aceea m-am trezit. Visul acesta, dintr-o dată, m-a cutremurat. Şi Crucea, crucea aceea nu pot s-o uit…Asta s-a întâmplat după păcat. Ca să mă cutremure şi să mă scoată din murdăria vieţii în care eram, Dumnezeu mi-a dat acest vis şi, prin Cruce, m-a trezit. Cred că asta a fost lecţia pe care a găsit de cuviinţă Dumnezeu să mi-o dea, pentru că are câte o lecţie pentru fiecare, ca să îl trezească”.