Mihai Radu: „Un apel la normalitate”
Cînd intră o femeie în casă, te uiţi dacă are cur beton şi ţîţe mişto. Apoi, urmează un raţionament foarte simplu: dacă dă cu curul de pragurile de la uşă şi jonglează cu sfîrcurile pe genunchi, te uiţi şi la faţă. Dacă nu, nici nu te interesează faţa, pentru că e bine să ai în casă aşa ceva. O fi prietena ta, n-o fi, o cunoşti, n-o cunoşti, nici nu contează. Acele ţîţe şi acel cur sînt bine venite la sub acoperişul tău. Unde mănîncă o gură, s-o mai găsi un colţ de masă pe care să le întinzi şi pe ele.
Citește și: Îmblînzirea maneliştilor cu ajutorul viorii începe să dea roade
Părul, unghiile, catifelarea pielii, lungimea genelor, rotunjimea amigdalelor sau nivelul transaminazelor nu ne interesează, sînt pentru specialişti, sînt pentru bărbaţii de nişă sau pentru perverşi. Bărbatul normal se uită la ţîţe şi cur. Oricum, dacă intră în casă, înseamnă că nu e mai lată decît uşa, ceea ce este iar o bilă albă, nici nu trebuie s-o mai pui pe cîntar.
Citește și: Gaborii și ginsengul
Cînd o femeie îşi face părul, gîndindu-se că astfel va fi mai abordabilă, e ca şi cum noi ne-am gîndi că dacă ne luăm ghete de forbal de la Nike, a doua zi o să ne caute antrenorul de la Manchester:
– Alo, Maicăle! Aici e Ferguson. Am auzit că ţi-ai luat ghete de-alea mişto, ultimul tip… E adevărat?
– Da, corect, am dormit cu ele în pat azi-noapte. Nevastă-mea are fractură de tibie şi peroneu. I-am zis să nu încercăm chestia aia…
– Păi, şi ce faci, nu vii la Manchester? De mult timp caut un jucător cu ghete de-alea.
Citeşte reacţia Simonei Tache pe Caţavencii.ro.