„Spre analfabetism se îndreaptă. Da. O comunicare strict orală este o comunicare primară. Şi ce fac când sunt la distanţă şi n-am telefon? Există însă serviciu poştal, care mi-ar permite să îmi transmit gândul scriindu-l pe hârtie. Lasă că e un fel de disciplină care mă obligă pe mine să gândesc cu amănunte corecte, nu aşa global şi aproximativ să dau drumul cuvintelor. Când trebuie să stau să aştern pe hârtie trebuie să mă gândesc puţin la ceea ce scriu”, a declarat filosoful la finalul evenimentului „Ora de Caligrafie”, desfăşurat la Muzeul Naţional Cotroceni.
El a deplâns absenţa caligrafiei din curricula şcolară românească.
„Eu aş introduce-o în programă. Măcar o oră pe săptămână să o consacrăm acestui instrument de comunicare care este scrisul. În fond, noi încorporăm în scrisul acela gândirea noastră. Şi ea trebuie să fie nu doar clară în capul nostru, ci să fie limpede formulată pe hârtie”, a susţinut Şora, care pe 7 noiembrie ar urma să împlinească 103 ani.
Şora a declarat pentru AGERPRES că „e important să îţi disciplinezi scrisul”, care în momentul de faţă a devenit „impersonal”.
„Faptul de a scrie citeţ e o dovadă că respecţi pe cel care urmează să citească ceea ce ai scris. Dacă scrii neglijent, înseamnă că nu-ţi pasă de cel care vine acolo să vadă ce ai scris tu. Faptul de a scrie cu peniţă pe hârtie, nu mai vorbesc de faza primară în care scriai nu cu un stilou cu bilă, adică o linie egală şi în sus şi în jos, ci scriai cu o peniţă, nu-i aşa, în care aveai scrisul în sus cu subţire şi în jos cu gros. Deci era o anumită modulare care era imprimată literei tale şi care o făcea să vibreze. În momentul de faţă scrisul e mai impersonal. Se face foarte rapid. Caligrafia însemna disciplină în scris, adică în primul rând respect pentru cel care urmează să te citească. Nu-mi pasă. Ei, îmi pasă ca mesajul pe care îl scriu să fie limpede, să fie formulat în termeni logici şi, în acelaşi timp, să fie făcut astfel încât să meargă la inima cititorului”, a spus Şora.