”Acum trei ani, în noiembrie 2013, hălăduiam prin Iordania: pe cal, măgar ori alte mijloace de locomoţie. Şi nu eram chiar ultimul în cârdul de turişti. N-aş fi escaladat, ce-i drept, Everestul, la cei 97 de ani ai mei de-atunci (nu neapărat din cauza lor, bată-i vina, doar că Everestul e în altă ţară). Profesorul Leon Dănăilă are 83 de ani şi este cap de listă la PNL, pentru Senat. Iar feţe palide, coţofene jurnaliste au decis că e prea vechi, vechiuţ, învechit, stătut şi înăcrit pentru o asemenea funcţie. Lasă că Profesorul are mintea-brici, că – până mai ieri – era el însuşi cu briciul în mână, operând pe creier atâţia oameni (nu chiar pe toţi, din păcate: ar fi avut nevoie de o intervenţie şi coţofenele noastre)”, a scris Mihai Şora.
Filosoful a criticat presupunerea că un om ajuns la vârsta de 83 de ani nu mai poate urmări o dezbatere, nu mai poate participa la o discuţie, analiza un text de lege sau desfăşura orice altă activitate. Mihai Şora a descris presupunerea drept ”o neghiobie în toată regula”.
”Să presupui, din capul locului, că un om ajuns la vârsta cutare nu mai poate urmări o dezbatere, nu mai are neuroni pentru o discuţie, pentru analiza unui text de lege sau orice altceva care ţine de însăşi extensia profesiei lui – aceea de a înţelege (intelligere) ce se întâmplă cu el şi cu semenii din jur, în ipostaze infinit mai simple decât profesia propriu-zisă, – ei bine, presupunerea aceasta este o neghiobie în toată regula. Pentru că ea activează tocmai anomaliile lumii în care trăim – de la «generaţionismul» de sorginte totalitară, la duhorile mediatice care iau suspiciunea şi infatuarea drept modivivendi”, a mai scris filosoful.
Mihai Şora a menţionat că nu ştie cum se va descurca Leon Dănăilă sau alt candidat, în afara celor care ”şi-au dat arama pe faţă” în legislaturile precedente, dacă va fi ales în Senat, dar are mai multă încredere în discernământul neurochirurgului decât în ”agilităţile de maimuţici ale parlamentarilor actuali”.
”Nu ştiu cum se va descurca Leon Dănăilă dacă va fi ales în Senatul României (după cum nu ştiu ce se va întâmpla cu vreun alt candidat, în afara celor care şi-au dat deja arama pe faţă, în legislaturile precedente). Ceea ce pot spune, însă, este că am mai multă încredere în discernământul unui om ca Leon Dănăilă decât în agilităţile de maimuţici ale parlamentarilor actuali. Faţă de ei, Profesorul Dănăilă porneşte la drum cu un handicap: e prea civilizat ca să se zbenguie din creangă în creangă, dintr-un partid într-altul, să tragă cu urechea pe la uşi ori să înveţe, prin gaura cheii, tehnicile şi urzelile rinoceritei, dansând cu veselie din corn. «Discernământ», da? Acesta este cuvântul-cheie. Nu numărul 83”, a adăugat Mihai Şora.
Filosoful a precizat că opţiunea pentru PNL a profesorului Dănăilă este o discuţie separată şi nu constituie subiectul mesajului pe care l-a publicat pe Facebook.
Luni, după participarea la şedinţa Biroului Politic al PNL, Leon Dănăilă a afirmat că ”tehnocraţia este bună, dar este limitată, iar oamenii politici au vederi mai mari”, precizând că activitatea de cercetare l-a costat foarte mult şi că speră să ia mulţi exemplu de la felul în care şi-a condus activitatea. El a recunoscut că nu are experienţă în politică, pentru că nu a făcut politică, până în prezent.
Leon Dănăilă este primul pe lista PNL Bucureşti, la Senat, pe locul doi pe lista PNL de la Senat se află analistul economic Florin Cîţu, iar pe locul trei, arhitecta Hildegard Brandl.
La Camera Deputaţilor, lista este deschisă de prim-vicepreşedintele PNL Adriana Săftoiu. La Cameră mai candidează şi liderul deputaţilor PNL, Eugen Nicolăescu, deputatul Ovidiu Raeţchi, preşedintele Organizaţiei femeilor liberale, Cristina Trăilă, Florin Alexe şi Sulfina Barbu.
Leon Dănăilă s-a născut în 1933 şi este absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi (1958) şi al Facultăţii de Filozofie-Psihologie din Bucureşti. Este membru al Academiei Române. Din anul 1961, este medic neurochirurg la Spitalul ”Gh. Marinescu” din Bucureşti.
În perioada 1994-1995 a fost director general al Spitalului ”Gh. Marinescu” din Bucureşti, iar din 1995 până în 2004 a fost director general adjunct al Institutului de boli Cerebrovasculare “Vlad Voiculesu” din Bucureşti.
În anul 1981, a înfiinţat prima secţie de neurochirurgie vasculară şi microneurochirurgie vasculară din ţară care se menţine şi în prezent.
A fost directorul departamentului de Neurochirurgie din cadrul Facultăţii de Medicină Carol Davila din Bucureşti (1992-2004) şi şeful Clinicii II Neurochirurgie vasculară de la Institutul de Boli Cerebrovasculare (IBCV) pe care o conduce din anul 1981. A fost preşedinte pe ţară a comisiei de neurochirurgie din cadrul Ministerului Sănătăţii (1990-2004) şi preşedinte pe ţară a comisiei din Ministerul Sănătăţii care aproba plecarea în străinătate a diferitelor persoane pentru tratament neurochirurgical (1990-2004). Preşedintele al comisiei de Neurochirurgie pe ţară de la Institutul de Medicină Legală din 1996.
Este conducător ştiinţific de doctorate din 1990 atât pentru doctoranzi români, cât şi străini.