Mihai Sturzu, scrisoare către PSD: Cea mai mare greşeală la alegeri a fost legată de DIASPORA. Propun 3 LEGI

Vă prezentăm scrisoarea şefului TSD, Mihai Sturzu, către PSD:

„Dragi prieteni,

Sunt Mihai Sturzu de la Tineretul Social-Democrat, fost Mihai Sturzu de la Hi-Q. Am intrat în PSD acum 4 ani, mă credeți sau nu – în ideea că pot schimba ceva în politica românească și că voi reuși să aflu ce trebuie să însemne, astăzi, stânga.

Politicienii nu sunt prea iubiți în România, iar electoratul are destule motive să nu-i iubească. Am știut bine, în momentul în care m-am decis să intru în politică, că nici eu nu voi fi iubit. Pe undeva, am decontat, în PSD, toată dragostea pe care am primit-o de la publicul Hi-Q, în toți cei 18 ani cât am fost împreună în trupă. Dar nu-mi pare rău deloc. Cred că există o vreme pentru orice.

Vă povestesc despre mine însumi pentru ca să înțelegeți că PSD-ul a fost, pentru mine, o alegere conștientă. Știu că se spune că în politică intri pentru bani și alte privilegii, dar eu aveam o meserie, muzica, cea care mi-a produs destule satisfacții, bani și mai ales alte impliniri. Eu nu am intrat în PSD pentru bani, am intrat în PSD pentru altceva.

Era limpede, de la început, că într-o organizație de proporțiile PSD, trebuie să joci după regulile ei, iar asta, oricum s-ar vedea din afara partidului, nu e neapărat o constrângere.

Dar, cum spuneam, mă interesează să știu ce înseamnă stânga, azi. Partidul din care fac parte, PSD, tocmai a pierdut alegerile prezidențiale, cu Victor Ponta, după un scrutin în care a obținut cele mai multe voturi din anii ’90 încoace. Nu evit s-o spun: a pierdut. Dar a pierdut nu fiindcă adversarul a fost mai bun – cu tot respectul pentru oponenții noștri politici și președintele ales, Klaus Iohannis -, ci fiindcă la urne au apărut, de nicăieri, milioane de români care au nevoie de o schimbare. Ce i-a adus la urne?

Eu cred că, în esență, i-a adus o dorință de schimbare a tuturor obiceiurilor politice din ultimii ani, o dorință de a fi reprezentați mai mult de politică decât au fost până acum, o dorință de a nu mai fi deranjați de scandalul politic omniprezent în ultimii 10-15-25 de ani.

Dar în această înfrângere există și o victorie. Contrar a ceea ce știm și noi și știu și adversarii noștri, România tânără, educată, cu venituri peste medie, urbană e interesată de politică și e dispusă să meargă la urne. În tot timpul cât am fost în PSD, am încercat să iau pulsul acestei Românii, din care simt că fac parte, în ciuda opțiunii mele pentru PSD. Am optat pentru PSD acum patru ani de zile, nu am nicio intenție și niciun motiv să-mi schimb opțiunea, chiar dacă partidul din care fac parte trece prin vremuri grele. Știu ce înseamnă stânga pentru această Românie. În primul și în primul rând, pentru această Românie stânga e accesul la o profesie și, în general, o viață care să-ți permită să-ți pui în valoare propriile talente și abilități. Asta înseamnă, de exemplu, un sistem de educație mai bun, mai atrăgător și mai adecvat la nevoile societății decât cel pe care îl avem acum. Înseamnă acces la Internet – și, cu mobilul în buzunar și vitezele pe care le avem în marile orașe, ne vine greu să credem că în România gradul de penetrare e în jurul a 50%, mai puțin decât în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană.

Stânga de azi, cea pe care mi-o doresc, înseamnă acces la politică, la procesul de decizie din stat. Înseamnă acces la vot: cea mai mare greșeală pe care guvernul nostru, al PSD, a făcut-o pe 16 noiembrie a fost ceea ce s-a întâmplat la secțiile din diaspora. Electoratul nu ne-a iertat pentru asta și a avut dreptate să nu ne ierte. Pentru mine, ca deputat, toate aceste lucruri înseamnă, în primul rând, legi.

Am făcut o astfel de lege, legea voluntariatului, cea care a fost promulgată în vara aceasta. Datorită ei, tinerii care lucrează ca voluntari în organizațiile civice vor avea fișă de post, ceea ce înseamnă că vor câștiga experiență profesională reală în timpul voluntariatului. Această experiență este luată drept experiență profesională în orice interviu pentru angajare, conform acestei legi.

În timp ce Camerele Parlamentului își pierd timpul cu discuții sterile, politicianiste, în societate apar o mulțime de idei de acest tip, idei care nu ajung pe ordinea noastră de zi. Fiindcă mi se pare că nu ascultăm suficient de mult electoratul, eu am făcut acest lucru și am găsit:

Dreptul la conectivitate: există un site, pe nume internetworldstats.com, care spune că gradul de penetrare al României e de 49,8%, la 31 decembrie 2013. Există mai multe statistici pe aceeași temă, dar în orice caz, știți ce penetrare are Internetul în Albania, după același site? 60,1%. În Muntenegru? 56,8%. Vă dați seama ce înseamnă asta, e vorba de țări candidate la Uniunea Europeană. Voi propune o inițiativă legislativă care să ofere romanilor acces gratuit la internet, în virtutea dreptului la informare al oricărui cetățean.

Legea partidelor politice: există o inițiativă în afara Parlamentului, conform căreia un partid ar putea fi înființat doar de trei persoane. În momentul de față, piața partidelor politice e blocată de numărul imens de membri necesari pentru înființarea unei noi formațiuni: 25.000. Știu că această inițiativă este susținută si de Monica Macovei, dar este o intiativa pe care a acceptat-o si candidatul Victor Ponta si, cel mai important, e o inițiativă a românilor din afara partidelor, pe care, spuneam, trebuie să-i auzim. În câteva zile, voi depune în Parlament această inițiativă legislativă!

Legea votului prin corespondență sau a votului electronic: din nou, nu e vorba de o inițiativă PSD, dar dacă PSD își poate spăla cu ceva obrazul, după 16 noiembrie, ar trebui să fie principalul promotor al unei asemenea inițiative. Și nu e vorba de imaginea PSD aici: s-a dovedit că România tânără e dispusă să stea în frig câte 10 ore, ca să voteze. Ce-ar fi să-i mijlocim, cum spuneam, accesul?

Acestea sunt doar trei idei pe care le-am cules din jurul meu. Nu sunt proiecte de lege îngropate prin vreun sertar al comisiilor parlamentare, nu sunt inițiative de partid. Dar sunt trei probleme, mari, ale românilor.
Ele reflectă o atitudine pe care stânga în care eu cred trebuie să o adopte. Vrem un stat mai puternic, mai implicat, mai dispus să aducă reguli și instituții acolo unde ele nu există. Nu vrem un stat minimal, neoliberal, în care se descurcă fiecare pe cont propriu. Vrem o stângă care sa iși piardă mai puțin timp în discursuri, dar care să preia, pragamatic, mai multe din ideile pe care le vedem în jurul nostru. Vrem o stângă care să vorbească mai mult cu tinerii educați (dar și cu tinerii care iși doresc o educație și nu și-o permit), cu cei exploatați de patronate private și încă prea puțin reprezentati. Vrem o stângă care să nu se teamă să se delimiteze de cei care ii afectează credibilitatea.

Cui și de ce spun toate aceste lucruri? Le spun colegilor de partid, dar le spun și alegătorilor. Și le mai spun asta și prietenilor mei, din lumea reala, cea în care politica este încă privită ca un lucru rău, ca o sursă de coruptie și ca o povară pentru societate. PSD este, în continuare, cel mai mare partid din România, asta o știu și pesediștii, și alegătorii fără carnet de partid, chiar cei care nu au votat PSD și candidatul lui. PSD-ul are o serie întreagă de probleme interne, începând cu prezența corupților în primele eșaloane, dar ele ne privesc în primul rând pe noi, membrii de partid.

Să nu uităm, însă, de lucrurile asupra cărora societatea românească, și în primul rând România tănără, neînregimentată, are ceea ce se poate numi un consens. Construind pe acest consens vom fi și mai mult decât suntem.”