Mii de protestatari au ieşit în stradă şi cer demisia preşedintelui Parlamentului ţării

Potrivit organizatorilor, 60.000 de manifestanţi au ieşit în stradă, în timp ce un jurnalist de la agenţia France Presse aflat la faţa locului le-a evaluat numărul la 10.000.

Aceasta este a doua manifestaţie după cea de la sfârşitul lunii decembrie care a adunat la Ulan Bator cetăţeni mongoli exasperaţi de scandalurile de corupţie şi deturnare de fonduri publice implicând personalităţi politice de rang înalt, potrivit Agerpres.

Majoritatea manifestanţilor s-au adunat în Piaţa Sukhbaatar. La căderea nopţii, pe minus 22 de grade, aproape douăzeci de iurte au fost instalate în faţa unui monument impunător dedicat lui Ginghis Han. Unii manifestanţi au ameninţat că vor face greva foamei.

„Dacă multe persoane încep greva foamei, vom participa de asemenea la greva foamei, în calitate de reprezentanţi, membri ai parlamentului”, a declarat deputatul Bold Luvsanvandan, care este unul dintre organizatorii manifestaţiei, potrivit Agerpres.

Alte articole

Nelu Tătaru, fost ministru al Sănătății, trimis în judecată pentru luare de mită

Percheziții DNA la Spitalul din Huși la cabinetul lui Nelu Tătaru. Ministrul Sănătății din pandemie este urmărit penal

Protestatarii cer demisia preşedintelui parlamentului, Enkhbold Miyegombo, acuzat că a vândut posturi guvernamentale, precum cele de viceministru sau secretar de stat, şi că a strâns cel puţin 60 de miliarde de tugrici (aproximativ 20 milioane de euro).

Apelurile la demisie au început după eşecul unei moţiuni de cenzură în noiembrie 2018 în parlament, având ca scop plecarea prim-ministrului mongol şi a guvernului său, în plin scandal de corupţie implicând politicieni de rang înalt, potrivit Agerpres.

Instabilitatea politică este o problemă constantă în tânara democraţie mongolă, care a adoptat prima sa Constituţie în 1992, după decenii de comunism. De atunci, în Mongolia s-au succedat 15 guverne.

De la moţiunea de cenzură din noiembrie, 40 de deputaţi au boicotat şedinţele plenare şi Parlamentul nu şi-a mai putut ţine reuniunile timp de cinci săptămâni, întârziind activitatea sa legislativă şi numirea miniştrilor.