Bunica lui Ionuţ Gologan a primit acasă, în Telega, o scrisoare de la Ministerul de Justiţie. Scrisoarea Ministerului Justiţiei către bunica lui Ionuţ începe cu duhul blândeţii şi introducerea bătrânei în meandrele diplomaţiei judiciare. „Stimată doamnă Gologan,/Referitor la petiţia dumneavoastră adresată domnului Klaus Iohannis, preşedintele României, privind situaţia cetăţeanului român Gologan Ionuţ-Alexandru, condamnat în Malaysia la pedeapsa capitală, vă comunicăm următoarele:/La nivelul Ministerului Justiţiei se află în discuţie încheierea unor tratate cu Malaezia în domeniul asistenţei judiciare în materie penală şi extrădării”, spune directorul din MJ care semnează indescifrabil. Şi continuă, brusc, cu veşti proaste: „Totodată, România a propus un tratat privind transferarea persoanelor condamnate, însă, până în prezent, Malaezia nu a negociat un astfel de tratat”.
Citeşte şi Apel disperat al tatălui românului CONDAMNAT LA MOARTE în Malaezia. „Să mă spânzure pe mine…”
„Dorim să subliniem, însă, că, în eventualitatea aplicării pedepsei capitale, tratatele sus-menţionate nu sunt aplicabile, singurele demersuri care pot fi făcute fiind eventuale demersuri politice pentru acte de clemenţă, care sunt decise doar de statul în care se află persoana condamnată. Faţă de cele menţionate, instituţia competentă să acorde asistenţă şi să apere în străinătate drepturile cetăţeanului român este Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Ambasadei României în Malaezia”.
Ar putea Muftiatul sau Casa Regală să-l salveze?
Atât avocatul Sarchizian, cât şi autorul acestor rânduri l-au sfătuit pe Dumitru Gologan să adreseze scrisori atât Muftiatului Cultului Musulman din România, cât şi Casei Regale a României pentru a interveni şi pe aceste căi în încercarea de a-l salva pe Ionuţ. Tatăl lui a promis că va porni aceste demersuri, pentru că e în stare să facă orice pentru băiatul său, „până la sacrificiul suprem”. „În eventualitatea aplicării pedepsei capitale, tratatele sus-menţionate nu sunt aplicabile, singurele demersuri care pot fi făcute fiind eventuale demersuri politice pentru acte de clemenţă, care sunt decise doar de statul în care se află persoana condamnată.”.