Tanczos Barna a declarat, într-un interviu, că este normal în opinia lui ca inspectorii Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) să interpreteze legea în favoarea statului. Codul de procedură fiscală prevede însă exact contrariul, potrivit startupcafe.
”Sunt situații când interpretează poate excesiv unii dintre angajații ANAF legea și în favoarea statului. Cred că este și normal să existe această tendință, că acesta este rolul lor, dacă este o ambiguitate, ei au tendința, și este și normal, să interpreteze legea în favoarea statului”, a afirmat Barna, într-un interviu acordat hotnews.
Potrivit Codului de procedură fiscală – cunoscut și drept ”biblia” inspectorilor ANAF -, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată aceasta în lege. Dacă voința legiuitorului nu rezultă limpede din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ, după cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare.
Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii. Cele susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului și scopului legii. O altă regulă legiferată este aceea că prevederile se interpretează în sensul în care pot produce efecte, și nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.
Conform surselor citate, dacă după aplicarea regulilor de interpretare de mai sus, prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului!
Așadar, ce consideră ”normal” ministrul Barna contrazice, de fapt, Codul de procedură fiscal. Altfel spus, nu este normal ca inspectorii să interpreteze legislația fiscală în favoarea statului, ci în cea a contribuabililor.
De menționat și că același Tanczos Barna, în 2011, a semnat un proiect de lege prin care cerea interpretarea legislației fiscale în favoarea contribuabilului.
„Legislația fiscală, indiferent de modificările pe care le-au suferit de la intrarea lor în vigoare, a evitat să enunțe clar obligația autorităților să aplice principiul in dubio contra fiscum, însemnând interpretarea prevederilor ambigue în favoarea contribuabilului.
Principiul îndeamnă la stabilirea unui just echilibru, înseamnă evitarea punerii părții mai slabe dintr-o relație într-o dificultate și mai mare.
În orice țară care a aderat la principiile democrației, statul este obligat să emită reglementări clare și predictibile. În domeniul fiscal, neclaritatea reglementărilor reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al contribuabilului, drept fundamental al cetățenilor.
Principiul in dubio contra fiscum sintetizează aceste două obligații ale autorităților: de a emite reguli clare, iar în caz de ambiguitate, să respecte dreptul de proprietate al cetățenilor săi.
În prezent, în legislația națională sunt stipulate câteva drepturi ale contribuabilului în relația cu organele fiscale, dar acestea nu pot suplini lipsa enunțării clare a principiului in dubio contra fiscum. În realitate nu pot stăvili potențialele abuzuri ale organelor fiscale. Astfel, interpretarea legilor în favoarea debitorului poate interveni abia după parcurgerea mai multor etape de clarificare a voinței legiuitorului și în anumite condiții restrictive”, scria Barna, în expunerea de motive a respectivului proiect.