Mega-barajul Renașterii de pe Fluviul Nil, un proiect colosal în valoare de 5 miliarde de dolari care va scăpa de sărăcie milioane de oameni din Africa. Construcția mega-barajului a fost începută în anul 2011, de către autoritățile de la Addis Abeba, pe Nilul Albastru, la aproximativ 30 km de frontiera cu Sudan. Barajul, care în prezent, este finalizat în proporție de 90%, va avea o lungime de 1,7 km şi o înălţime de 145 metri. Rezervorul din spate va avea cu aproximație dimensiunile Londrei, asta în timp ce barajul în sine va fi de două ori mai înalt decât podul Golden Gate.
Cel mai important pas în această construcție uriașă a fost făcut în anul 2013, atunci când a fost deturnat Nilul Albastru, o practică destul de întâlnită atunci când se pun bazele unui nou baraj. Experții în astfel de proiecte de infrastructură spun că majoritatea barajelor sunt construite pe râuri, însă pentru turnarea betonului este nevoie de o zonă uscată și de aceea de cele mai multe ori, se apelează la canalele sau tunelurile de deviere care se formează în lateralul locației unui baraj.
Mega-barajul Renașterii este realizat din 10 milioane de metri cubi de beton compactat cu role și include două centrale electrice care vor genera între 2.000 și 3.700 de megawați de energie, trei deversoare și un baraj în șa.
În timp ce barajul principal va avea în cele din urmă 145 de metri înălțime și 1,7 km lungime, barajul în șa, care susține structura principală va avea o lungime de 4,8 km și o înălțime de 45 de metri.
Autoritățile etiopiene au dezvăluit, în urmă cu ceva timp, că dimensiunile uriașe ale mega-barajului Renașterii au necesitat instalarea unor stații speciale de beton la fața locului, în apropiere de șantier, pentru creșterea eficienței și asigurarea unui control mai mare asupra livrării materialului, lucru care este esențial odată ce s-a început turnarea unei cantități mari de beton. Cu toate acestea, nu se cunosc foarte multe detalii despre construcția ”miracolului economic” al Etiopiei deoarece autoritățile de la Addis Abeba le-au ținut secrete din cauza naturii politice și oarecum fragile ale acestui proiect.
Încă din 2011 și până în prezent, mega-barajul a fost subiectul unui conflict latent între Etiopia, Egipt și Sudan, care se îngrijorează pentru propriile resurse de apă.
De-a lungul timpului, autoritățile de la Cairo au invocat un „drept istoric” asupra fluviului Nil, garantat de un tratat semnat în 1929 cu Sudanul, reprezentat la vremea respectivă de Regatul Unit, în calitate de putere colonială. Atunci, Egiptul a obţinut un drept de veto asupra tuturor construcţiilor de proiecte pe fluviu. Însă, în 1959, după un acord cu Khartoum privind împărţirea apei, Egiptul şi-a atribuit o cotă de 66% din debitul anual al Nilului, iar Sudan doar 22%.
În tot acest timp, Etiopia nu s-a considerat niciodată obligată de aceste tratate, nefiind parte a acestor acorduri așa că în anul 2010, în ciuda opoziţiei Egiptului şi Sudanului, a semnat un nou tratat cu ţările din bazinul Nilului și a autorizat proiecte de irigaţii şi baraje hidroelectrice, suprimând astfel dreptul de veto al autorităților de la Cairo. Atunci, Egiptul ar fi fost pregătit să bombardeze Etiopia pentru a-și proteja hegemonia asupra Nilului.
”Nilul este o chestiune de viață, o chestiune de existență pentru Egipt”, a declarat președintele Egiptului, Abdel Fattah el-Sisi, în anul 2019.
Din cauza tensiunilor dintre cele trei state, în 2021 a fost sesizat ONU care le-a recomandat tuturor părților implicate în această dispută să continue negocierile sub egida Uniunii Africane (UA). Cairo şi Khartoum, îngrijorate de aprovizionarea lor cu apă, au cerut autorităților de la Addis Abeba să pună capăt umplerii barajului.
Astăzi, discuțiile dintre cele trei state au fost întrerupte aproape complet, fără să se cadă la vreun acord, în ciuda faptului că barajul este finalizat în proporție de 90% și este programat să fie umplut la capacitate maximă în trei ani.
În ciudat tuturor disputelor și amenințărilor, Etiopia a trecut totuși în luna iulie 2021, la a doua fază de umplere a barajului, fără acordul Egiptului și Sudanului. Iar pe 20 februarie 2022, barajul a produs pentru prima dată 375 MW de energie electrică care au fost livrați în rețea.
Deși multă lume nu a înțeles de ce Etiopia își asumă riscul unui potențial conflict cu Egiptul și Sudanul pentru un baraj, guvernul de la Addis Abeba speră că acest mega-proiect va scoate țara din sărăcie și beznă.
În prezent, jumătate dintre etiopienii nu au curent electric, însă autoritățile spun că situația se va schimba atunci când barajul va fi gata și va începe să producă cei peste 5.000 de megawați.
Etiopia este în aceste momente țara cu cea mai rapidă creștere economică din Africa și asta se datorează în mare parte investițiilor masive făcute în infrastructură. În această perioadă de creștere economică, Etiopia a reușit să reducă masiv numărul oamenilor care trăiesc în sărăcie extremă de la 50%, la 31%, iar finalizarea mega-barajului va reduce la minim gradul de sărăcie din această țară.
Mega-barajul Renașterii Etiopiene sau ”miracolul economic” al Etiopiei este un model pentru multe alte state africane, unde astfel de proiecte majore de infrastructură joacă un rol extrem de important în procesul de creștere economică.
Deși, Etiopia a susținut în toți acești ani că barajul nu le va afecta pe țările care se află în aval și că beneficiile sale vor fi majore, dezbaterile asupra Nilului și cui i se cuvine apa acestuia continuă.