MIRCEA ALBULESCU va fi înmormântat duminică, la Reînvierea: „Era un taifun, un vulcan”

Trupul neînsufleţit al actorului Mircea Albulescu va fi depus, sâmbătă, în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti între orele 10:00-13:00, apoi va fi dus la Capela de la Cimitirul Reînvierea, iar duminică va avea loc înmormântarea, la ora 14:00, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii TNB. Marele actor avea grad de comandor şi va fi înmormântat cu onoruri militare.

Alexandru Arşinel: „Un cuvânt venit de la Albulescu era ca o decoraţie din partea poporului român”

Actorul Alexandru Arşinel a evocat, vineri, într-o declaraţie oferită agenţiei MEDIAFAX, personalitatea actorului Mircea Albulescu, care s-a stins din viaţă, vineri, la vârsta de 81 de ani, exprimând că acesta era „unul dintre corifeii mari ai teatrului românesc”, actor strălucit şi pedagog înzestrat.

Alexandru Arşinel şi-a exprimat nu doar regretul faţă de faptul că se stinge încet-încet o întreagă generaţie de mari actori şi oameni de cultură cardinali pentru societatea românească, ci şi aprecierea faţă de omul şi actorul care a fost Mircea Albulescu. El a declarat că ultima oară când a discutat cu Albulescu a fost în urmă cu o lună când, în ciuda suferinţei sale fizice, acesta păstra încă entuziasmul pentru lumea teatrului:

„Aş fi vrut să se oprească această nenorocire care s-a abătut asupra artiştilor unul după altul. Albulescu a fost unul din corifeii Teatrului Naţional, unul dintre marii actori, creatori de spectacole, profesor creator de generaţii întregi de actori, un exemplu de ceea ce însemna un om născut în folosul teatrului românesc, un actor excepţional şi un pedagog de înalt nivel profesional. Regret foarte mult cu atât mai mult cu cât am discutat în urmă cu nicio lună de când a fost la noi la teatru şi fusese efectiv entuziasmat de genul nostru, al lui Stela, al meu şi a unor artişti de revistă. Îmi pare foarte rău. El suferea de mai mulţi ani şi ne vedeam pe stradă. Deja mergea destul de greu. Regret foarte mult. Sper că românii îl vor păstra în memorie şi în suflet. A fost un actor-cetăţean, un actor de dimensiuni uriaşe.”

Pe de altă parte, Alexandru Arşinel a amintit un episod personal din tinereţa sa când a fost distribuit în rolul principal din piesa „Ploşniţa” de Vladimir Maiakovski, dezvăluind cât de apropiat şi de generos era Albulescu şi punctând faptul că acesta nu se sfiia să aducă laude şi să încurajeze actorii mai tineri:

„Eu am jucat împreună cu el la Naţional, l-am văzut în atâtea filme şi spectacole. Îmi aduc aminte de generozitatea lui. Am jucat la Naţional în «Ploşniţa» lui Maiakovski, aveam rolul principal şi el avea unul dintre celelalte roluri principale şi eram destul de timorat de pasul pe care îl făceam trecând Calea Victoriei şi ajungând la Naţionalul Bucureştean şi taman în rolul principal şi mi-aduc aminte de gestul lui de a veni în cabină, stăteam cu Gigi Dinică în aceeaşi cabină, şi felicitându-mă din tot sufletul. Nu avea nicio reţinere atunci când simţea să-şi felicite colegii şi să aibă un cuvânt de laudă faţă de ceea ce făcea pentru că un cuvânt venit de la Albulescu era ca o decoraţie primită din partea poporului român. Era un om extrem de generos cum rar se mai găseşte sămânţa asta, mai ales în lumea artistică.”, a conchis Arşinel vizibil emoţionat.

Florin Zamfirescu, despre Mircea Albulescu: „Era un taifun, un vulcan, amicul meu cu spirit viu”

Actorul Florin Zamfirescu i-a compus un „laudatio” maestrului Mircea Albulescu, care a decedat, vineri, la vârsta de 81 de ani, declarând pentru agenţia MEDIAFAX că marele actor era  „un taifun, un vulcan, un monstru sacru cu spiritul frământat, viu”.

„Am jucat mult alături de Mircea Albulescu, era un model, era o forţă, era un mare actor, face parte din pleiada generaţiei de aur a teatrului şi filmului românesc. Mi se părea indestructibil, am vorbit la telefon în ultima perioadă, dar nu se plângea, totuşi eu îl simţeam bolnav. Era un bun amic, îşi amintea totdeauna de cei cu care a lucrat, avea relaţii, era foarte iubit, recunoscut, admirat. Am ieşit cu el în lume, în public şi toată lumea îl iubea. A lăsat roluri grandioase în filmul românesc.Teatrul e efemer, dar în film poate fi văzut zeci, sute de ani de-acum încolo. El e din pleiada marilor actori, de la Nottara încoace, alături de Nicolae Bălţăţeanu, Giugaru, George Constantin, Cozorici, foşti colegi ai săi, monştri sacri. Niciun cuvânt de rău despre Mircea, monstrul sacru. Făcea teatru radiofonic, era regizor, era un spirit frământat, viu, dar pe de altă parte, ancorat în realitate, a fost profesor universitar de teatru. El spunea că trebuie să dispară pe val, el nu s-a retras în recluziune să aştepte sfârşitul, el a reacţionat, a activat, a existat până la capăt.”, a spus actorul Florin Zamfirescu.

Ion Dichiseanu, despre Mircea Albulescu: „Mă uitam la el ca la Dumnezeu”

Ion Dichiseanu a declarat pentru MEDIAFAX că îl socotea pe maestrul Mircea Albulescu, care a murit vineri, la vârsta de 81 de ani, un idol şi un om de o „nobleţe sufletească cum rar întâlneşti, căci el nu era egoist sau invidios, era un monstru sacru deosebit şi rafinat”.

Ion Dichiseanu a vorbit depre îndrăgitul Mircea Albulescu: „A însemnat foarte mult pentru teatru. A fost unul dintre monştrii sacri. În teatru n-am jucat cu el. A avut o activitate foarte prolifică…a fost scriitor, poet, actor de teatru, de film, de teatru radiofonic… A avut multe activităţi, era profesor. Există mulţi actori care se mândresc că l-au avut profesor şi au numai cuvinte de laudă. Era un mare artist”.

De asemenea, Dichiseanu a spus că Albulescu a fost un adevărat artist, în care talentul se îmbina cu temperamentul nobil.

„Iar despre el ca om – am colaborat cu el în câteva filme – era deosebit, rafinat, de o nobleţe sufletească cum rar întâlneşti. Nu avea trăsături precum egoismul sau invidia. A fost un om de mare calitate. E o mare pierdere şi mai avea multe de spus la vârsta asta…îmi pare nespus de rău. Era mai mare decât mine cu trei ani. Mă uitam la el ca la Dumnezeu, deja juca în filme… Speram s-ajung ca el. Apoi am avut bucuria să joc cu el în «Războiul de Independenţă»”, a adăugat Dichiseanu.

În declaraţia pentru MEDIAFAX, Ion Dichiseanu a repetat de câteva ori „îmi pare nespus de rău”.

Medeea Marinescu, despre Mircea Albulescu: „Odată cu el dispare o lume”

Actriţa Medeea Marinescu a declarat pentru MEDIAFAX că marele actor Mircea Albulescu i-a fost profesor, dar şi că au jucat împreună în cadrul a două spectacole, aceasta fiind profund întristată de vestea că actorul a decedat, vineri, la vârsta de 81 de ani.

„A murit un mare actor…şi sunt foarte afectată de asta”, a declarat Medeea Marinescu cu privire la trecerea în nefiinţă a maestrului.

„Primul rol care mi-a venit în minte, cand am aflat că nu mai este, a fost rolul din «Cel mai iubit dintre pământeni». Întâmplarea face ca filmul să fie revăzut de curând. Dar îmi vin şi alte roluri în minte…«Înghiţitorul de săbii» şi multe altele din teatru sau din film”.

Amintindu-şi despre momentele în care l-a cunoscut şi a jucat cu Mircea Albulescu, Medeea Marinescu a spus: „L-am cunoscut de când eram în facultate, era profesor la clasa mea… Apoi l-am cunoscut în Teatrul Naţional; am jucat în două spectacole împreună, «Anna Karenina» şi «A patra soră»”.

„Odată cu el dispare o lume şi îmi pare nespus de rău”, a încheiat actriţa.

Mircea Albulescu a fost unul dintre cei mai mari actori români, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

A jucat în sute de spectacole pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care îl consideră cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit şi subiectul tezei sale de doctorat.

Mircea Albulescu a jucat şi în peste 70 de filme, multe din acestea în regia lui Sergiu Nicolaescu („Dacii”, 1967, „Mihai Viteazul”, 1970, „Zile Fierbinţi”, 1975, „Revanşa”, 1978, „Pentru Patrie”, 1978, „Nea Marin Miliardar”, 1979, „Mihail, câine de circ”, 1979, „Capcana Mercenarilor”, 1980, „Wilhelm Cuceritorul”, 1982, „Viraj periculos”, 1983, „Ziua Z”, 1985, „Noi, cei din linia întâi”, 1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu („Somnul Insulei”, 1994, „Semnul şarpelui”, 1981, „Mania”, 1977, „Şapte zile”, 1973, „Scrisorile prietenului”, 1997, „Dincolo de pod”, 1976, „Artista, dolarii şi ardelenii”, 1980, „Craii de Curtea Veche”, 1995).

A avut roluri importante în filme regizate de Francis Ford Coppola („Youth Without Youth”, 2007), Radu Gabrea („Prea mic pentru un război atât de mare”, 1970, „Dincolo de Nisipuri”, 1973, „Rosenemil”, 1993), Manole Marcus („Actorul şi sălbaticii”, 1975), Mircea Daneliuc („Cursa”, 1975, „Ediţie Specială”, 1980), Alexa Visarion („Înghiţitorul de săbii”, 1981), Nicolae Mărgineanu („Flăcări pe comori”, 1987, „Un om în Loden”, 1979), Nicolae Breban („Printre colinele verzi”, 1971), Dinu Tănase („La capătul liniei”, 1982), Mircea Drăgan („Columna”, 1968, „Braţele Afroditei”, 1978), Mircea Moldovan („Totul se plăteşte”, 1986), Andrei Blaier („Momentul adevărului”, 1989).

Mircea Albulescu este autorul unor volume de versuri precum „Vizite”, „Pajura singurătăţi”, „Fluture în lesă de aur”, „Clanţe”, „Ultimele noduri”, şi proză „Bilete de favoare”, „Baraka” şi „Bazar sentimental”. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 – 04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit Ordinul Meritul Cultural şi Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor.

În perioada 1985 – 2005, a fost profesor la Universitatea Naţională Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Din anul 2011, actorul are o stea care îi poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Capitală, alături de alte personalităţi ale vieţii artistice româneşti.