„Am aflat zilele astea și evident că nu-mi venea să cred, cum nu-mi vine să cred că, după ce i s-a dat premiul lui Lazăr, nerușinarea acestui domn e atât de mare, încât bagatelizează și aruncă nu în derizoriu, ci într-o chestie cumplită… el decernează, la rândul lui, celor cărora le-a prelungit închisoarea cu doi ani. E o bătaie de joc fără de margini!
Își meritau soarta domnii de la GDS. Ar trebui să-și schimbe numele, că numai dialog social nu mai e acolo.
Tot e ceva că, în sfârșit, după 30 de ani, se mai discută despre crimele de pe vremea aia, pentru că și procesul ăsta cu Revoluția, în care trei generali morți și bătrânul Iliescu sunt băgați într-o oală și cam asta a fost revoluția… Nu se suflă un cuvânt despre oamenii care au fost împușcați, despre răniții care au fost împușcați în spital și care au fost apoi făcuți cenușă. Au fost atâtea povești lamentabile și mincinoase despre aceste zile, încât acea revoltă, care a fost spontană și extraordinară după 50 de ani de comunism, a fost mânjită cu noroi ani de zile. Și toate pe teoriile foștilor activiști securiști.
Ei s-au umplut de rușine și de ridicol, pentru că exact după ce au aflat, aveau un frumos prilej să-și pună cenușă în cap, să spună că au greșit cu acest om, că nu au știut că dizidenților le-a dat câțiva ani de închisoare.
Știți care e treaba cu acest individ? El a lăsat să plece acasă criminalii, hoții de buzunare, mă rog… tâlhari, dar le-a prelungit exact acestor domni, care unii au scris o poezie, alții o scrisoare către Lech Walesa, astea erau crimele lor.
Era un ticălos care voia să facă o mare carieră pe vremea comunismului și el se mândrește cu asta, căci, cu mare dragoste de sine, și-a publicat calificativele din 1985 și până în 1989. Numai foarte bine! A făcut numai rău acest tovarăș!”, a declarat Mircea Dinescu.