„Eu i-am întrebat de ce m-au chemat. Şi nu ştiu dacă au ştiut să-mi răspundă. Despre ce s-a întâmplat în zilele alea (din 1989 – n.r.), poveşti vânătoreşti – e concluzia mea. Am stat la taclale, la poveşti vânătoreşti, pentru că atâta vreme cât ei n-au reuşit în 24 de ani să spună chiar nimic despre cei care au tras în decembrie ’89, ştiind că mulţi dintre cei care au tras au făcut după aia cariere babane şi în politică, şi în servicii, şi în armată şi mari oameni de afaceri, e clar că a încercat să se pună batista pe ţambal. Acum, eu am încheiat cu un vers celebru: Nimic nu-i prea devreme şi totu-i prea târziu”2, a declarat Mircea Dinescu, la ieşirea din sediul Parchetului.
„Voiau să fiu martor şi n-am acceptat această chestie. Eu am stat acolo la Televiziunea Română şi, sigur, am cerut să iasă lumea în stradă. După aia, faptul că revolta populară s-a transformat într-o, hai să zicem, revoluţie, loviluţie şi că activiştii din eşalonul 2 din Partidul Comunist au preluat puterea şi că la toate instituţiile româneşti s-a schimbat numai gardul şi denumirea – în loc de Miliţie s-a chemat Poliţie, în loc de Securitate s-a chemat servicii secrete, în loc de Procuratură se cheamă Parchet…”, a continuat Dinescu.
Mircea Dinescu consideră ca fiind „penibil” faptul că a fost chemat să dea declaraţii în acest dosar.
„E puţin penibil, după părerea mea, pentru că ori faci o chestie serioasă… Atâta vreme cât oameni care au tras la Timişoara, care erau căpitani, maiori au devenit generali şi au fost consilieri prezidenţiali şi sub Iliescu, şi sub Constantinescu şi sub Băsescu, şi-au luat grade în plus. Ăia care au lucrat la Securitate au devenit şefi la servicii. Vii tu să îl chemi pe poetul Dinescu să îl întrebi ce ştie el despre oamenii care au tras. Cine purta arme? În decembrie ’89, când ieşeai pe stradă erau patru inşi: unul îmbrăcat în miliţian, unul în uniforma gărzilor patriotice, unul în uniformă de militar şi unul în civil. Li se spunea capra cu trei iezi. A tras capra cu trezi iezi şi au mai tras câteva oi, probabil rătăcite. Băieţii au tras, cine să tragă?”, a spus poetul.
El susţine că a fost întrebat de procurori ce ştie de fostul preşedinte Ion Iliescu.
„Au cerut chestii vagi, ce ştiu despre Ion Iliescu. Eu am scris în presă. Eu când ştiu ceva nu păstrez în guşă, scriu. Le-am spus că ştiu multe despre Ion Iliescu, dar e treaba mea ce ştiu despre Ion Iliescu. Au fost destul de amabili şi prietenoşi pentru nişte procurori. Cred că sunt mai duri în anumite cazuri”, a afirmat Dinescu.