Mircea Dinescu, audiat în dosarul Revoluţiei: „Mie mi se pare că jucăm într-o telenovelă” UPDATE

UPDATE Mircea Dinescu a ieşit de la audieri în jurul orei 13.30, la patru ore după ce a intrat în sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

„Ani de zile, de fapt, s-au făcut comisiile astea de băbătii să se îngroape chestia. Nu au venit procurorii să întrebe „stai, domne, ce s-a întâmplat atunci?”. Trăia atunci şi Stănculescu, şi Guşe, şi încă zeci de inşi care au omorât oameni”, a spus Mircea Dinescu, după audiere, potrivit news.ro.

El a susţinut că, până acum, cărţile despre decembrie 1989 au fost scrise de „băieţi manipulaţi de Securitate”, arătând că ancheta ar trebui totuşi, încheiată.

‘E târziu, dar cum spunea cineva, că e bine să vedem doar partea plină a paharului. Nu, e bine că, până la urmă, din aceaste declaraţii se mai dumireşte lumea, fiindcă până acum exclusiv cărţile despre decembrie 1989 au fost scoase de băieţi manipulaţi de Securitate sau sponsorizaţi, dintre care unii erau informatori ai Securităţii, nişte găinari şi s-a dat imaginea că poporul român nu a fost capabil să facă o revoltă populară, a trebuit să vină KGB-ul să îi înţepe în cur în Piaţă cu steagul şi cu un cui şi să ţipe şi aşa s-a declanşat revolta în România, datorită unei dureri în popou pricinuită de agenţi KGB”, a mai spus Dinescu.

Întrebat câte pagini a avut declaraţia pe care a dat-o, Mircea Dinescu a răspuns: „Un mic roman. Am semnat şi am plecat”.

El a mai spus că e greu să se facă, acum, dreptate. „Ticăloşi există în toate sistemele de pe lume şi în comunism şi în capitalism”, a adăugat Dinescu.

El a spus că poate ar trebui judecaţi cei care nu lăsat România să arate cum trebuie.

„La noi poate ar trebui să judecăm oamenii care nu au lăsat România să arate cum trebuie. După 25 de ani de capitalism trebuia să avem o agricultură nemaipomenită”, a spus Mircea Dinescu.

Scriitorul a adăugat că el nu l-a înjurat pe Ceauşescu pentru a veni în locul lui. „În România nu existau ca în Polonia sindicate libere care să preia puterea, nu a existat nici Charta 77 ca în Cehia. Şi în Ungaria intelectualitatea maghiară a făcut rezistenţă. La noi au existat câţiva: o băbuţă curajoasă la Cluj, un poet nebun la Bucureşti şi încă vreo 10 -15 care nu au fost capabili să apreia puterea. Nu l-am înjurat pe Ceauşescu să vin eu în locul lui. Eu nu mai puteam să public cărţile şi m-am revoltat”, a mai spus Dinescu.

El a explicat că era normal să vină la putere eşalonul doi al PCR.

„Era normal să vină după Ceasuşescu eşalonul doi al Partidului Comunist care avea în mână pârghiile puterii. Au zis „Nu ne vindem ţara” şi au cumpărat-o ei pe nimic şi au revândut-o apoi”, a declarat Mircea Dinescu.

Întrebat cum îşi explică numărul mai mare de morţi în Revoluţie după ce a fost executat Ceauşescu, Dinescu a spus: „cei care au tras la Timişoara şi la Bucureşti aveau tot interesul să menţină o perioadă de derută puternică până să-l omoare pe Ceauşescu”.

Scriitorul a adăugat că un proces „normal” al lui Nicolae Ceauşescu i-ar fi expus pe cei care au executat ordinele lui criminale.

„Poate că un proces normal al lui Ceauşescu – care poate ar fi trăit şi acuma şi ar fi stat în Balta Albă – ar fi scos la iveală că el nu a decis singur acolo. El a avut instrumente generalii din Securitate, din Armată, activiştii de partid. Ăia s-au bucurat de o viaţă nemaipomenită înainte de ’89. Dacă ar fi trăit Ceauşescu şi anchetat îndelung i-ar fi dat în gât. El a dat ordine criminale, dar a avut şi executanţi pe măsură”, a mai declarat Dinescu.

El a mai spus că odată cu moartea lui Ceauşescu au dispărut şi teroriştii.

„Securitatea nu a fost capabilă să prindă un terorist, un kaghebist, să-l prindă şi să-l bage într-un borcan cu spirt şi să-l expună la Antipa. Unde s-au evaporat ei, că totuşi nu erau fantome?”, s-a întrebat Dinescu.

Scriitorul a mai spus că, pentru el, în 22 decembrie s-a întâmplat o minune.

„Mie mi s-a părut că s-a întâmplat o minune pe 22 decembrie. De pe 17 martie eu eram arestat la domiciliu, păzit de şase securişti. Pe 22 decembrie m-am trezit că au fugit securiştii de la poartă şi că sunt liber. Am ieşit în stradă, m-a luat mulţimea, m-a pus pe un TAB şi m-a dus la Televiziune, unde am anunţat că Ceauşescu a fugit. Când eu am anunţat că dictatorul a fugit, la Constanţa nu era nimeni pe stradă, era şedinţă de partid la Comitetul Judeţean, totul era sub control. În timpul şedinţei s-a auzit la radio că dictatorul a fugit şi primul secretar a întrebat cine a dat pe Europa Liberă? Un funcţionar i-a spus că e pe Radio România şi atunci au dat drumul la televizor şi ne-au văzut pe mine şi pe Caramitru spunând că dictatorul a fugit. Au zburat toţi ca vrăbiile. Importanţa noastră a fost că am anunţat lumea să iasă în stradă că, dacă nu ieşea, nea Nicu nu se ştie ce făcea”, a mai spus Dinescu, la ieşirea de la audieri.

UPDATE:  Mircea Dinescu a ajuns în jurul orei 9.15 la sediul Parchetului Instanţei supreme. „Poate dacă nu ieşea Iliescu la televizor acum depuneaţi o floare pe mormântul meu şi nu numai al meu”, le-a spus Mircea Dinescu juraliştilor înainte de a se întâlni cu procurorii.

El a adăugat că toţi generalii de Armată şi de Securitate care trebuiau să plece cu Ceauşescu au venit de partea lui Iliescu.

„Păstrând proporţiile, mă simt ca Nicolae Bălcescu care după ce a condus revoluţia de la 1848 dacă ar fi trăit, ar fi chemat în 1875 să-şi dea cu părerea ce s-a întâmplat atunci. Mie mi se pare că jucăm într-o telenovelă fiindcă ani de zile în care ar fi trebuit  să se discute ce s-a întâmplat atunci, s-au făcut tot soiul de comitete şi comiţii şi s-a îngropat chestia. După 27 de ani să chemi oamenii care au participat atunci? Ce să mai afli?”, a mai spus Dinescu.

Procurorii militari anunţau în noiembrie 2016 că cercetările în Dosarul Revoluţiei au fost extinse in rem, anchetatorii precizând vor fi investigate inclusiv fapte comise după 22 decembrie, perioadă în legătură cu care, anterior, s-a constatat că nu sunt indicii privind infracţiuni.

„Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, noua conducere politică şi militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii contra umanităţii”, arăta Parchetul General.

Efectuarea de cercetări ce vizează evenimentele ulterioare datei de 22 decembrie a fost unul dintre punctele menţionate în cererea de redeschidere a dosarului.

„Până la data de 22 decembrie 1989, ora 12.00 comanda armatei era asigurată, potrivit Legii 5/1969 de Consiliul Apărării Republicii Socialiste România, dar în mod nejustificat ancheta nu şi‐a propus şi pe cale de consecinţă nu a stabilit cine a preluat comanda armatei la data de 22 decembrie 1989.Ancheta nu stabileşte şi nici nu şi‐a propus să stabilească cine anume trebuia să exercite comanda armatei şi cine a exercitat‐o efectiv, luând în considerare numirea generalului Victor Stanculescu în funcţia de ministru al Apărării Naţionale, revenirea generalului Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major al Armatei de la Timişoara în ziua de 22 decembrie, demisia guvernului Dăscălescu, difuzarea informaţiei potrivit căreia generalul Nicolae Militaru a preluat comanda armatei. Ancheta nu a reuşit şi nici nu şi‐a propus să identifice persoanele din cadrul comandamentului militar, nu a stabilit ce atribuţii aveau acestea, dacă printre aceste atribuţii se regăseau şi cele legate de instituirea cenzurii; nu s‐a stabilit identitatea persoanei/persoanelor care au decis înfiinţarea acestui comandament; nu s‐a stabilit cine erau cei care furnizau informaţiile celor care ulterior le transmiteau pe post; cum se primeau aceste informaţii, dacă erau verificate/cine le verifica şi cum, în cazul în care nu erau verificate, de ce, în condiţiile în care liniile telefonice şi comunicaţiile în general funcţionau perfect Procurorii militari afirmă cu valoare de adevăr faptul că în perioada 22‐27 decembrie nu a existat un organism/o structură care să exercite puterea de stat întrucât numai în ziua de 27 decembrie a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decretul‐lege nr.2 al CFSN privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale”, se arăta în ordonanţa prin care s-a cerut redeschiderea dosarului.

Bogdan Licu, în calitate de procuror general interimar, a cerut în luna februarie a anului 2016 redeschiderea cauzei, în ordonanţa fiind menţionate aspectele care au dus la această decizie. Ulterior, instanţa supremă a confirmat redeschiderea dosarului, acesta ajungând la procurorii militari de la Parchetul General. Potrivit extinderii dispuse în cauză, procurorii vor analiza şi evenimentele petrecute după 22 decembrie.