Generalul Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale în ultimul guvern comunist, a deschis seria deceselor suspecte. Moartea lui a generat două ipoteze. Prima spune că ministrul Milea ar fi fost împuşcat din ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat să continue lupta împotriva poporului. A doua ipoteză este că Milea s-ar fi împuşcat pentru că şi-a dat seama că Ceausescu va fi debarcat din fruntea ţării; variantă care nu stă însă prea bine în picioare pentru că, deşi două anchete au avut verdict de sinucidere, în raportul medico-legal nu se spune nimic despre urme de praf de puşcă pe hainele şi pe corpul victimei.
O altă moarte suspectă a fost cea a fratelui dictatorului, generalul Marin Ceauşescu. Şeful reprezentanţei comerciale a României pentru Europa de Vest de la Viena „s-a sinucis prin spânzurare”, chiar în sediul instituţiei pe 28 decembrie 1989. Marin Ceauşescu era singurul care avea acces la conturile familiei Ceauşescu iar acestea au disparut şi ele suspect imediat după moartea generalului.
Generalul Constantin Nuţă, şeful Miliţiei lui Ceauşescu, şi adjunctul său, generalul Velicu Mihalea, au murit în seara de 23 decembrie 1989, dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucureşti a fost doborât la Alba Iulia.
Până pe 20 decembrie, cei doi au şters urmele măcelului revoluţionarilor de la Timişoara.
Pe 24 decembrie 1989, Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a dispărut fără urmă după ce a anunţat la TVR că deţine filme cu masacrarea a 50 de persoane. A fost descoperit umblând haotic pe străzile Timişoarei şi a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit în mod suspect la începutul anului 1990.
Colonelul Gheorghe Ardeleanu, fost şef de contraspionaj pe spaţiul european, a murit în iunie 1993, când s-a „intoxicat cu insecticid, stropind cartofi”. Diagnosticul medicilor a fost „moarte accidentală”, dar, dată fiind seria dispariţiilor altor oameni cheie ai revoluţiei din 1989, mulţi au fost cei care au gândit cu totul altceva.
Alţi cinci generali comunişti au murit tot în condiţii cel puţin ciudate, dar concluzia anchetatorilor a fost moarte naturală. Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , cel care a coordonat represiunea Revoluţiei din Bucureşti a fost găsit mort în birou lui, în 1990. Nu s-a anchetat decesul generalului niciodată, moartea sa fiind considerată „naturală”. La fel a fost şi moartea Generalului Cerbu, şeful centralei Transmisiunilor MApN, a Generalului Emil Macri, şeful Directiei a II-a de contraspionaj economic a Securităţii, a Generalului Safta, şeful dispozitivului de apărare al sediului MApN şi a Generalului de Securitate Stelian Pintilie, şeful tuturor transmisiunilor militare şi civile din România. Toti au murit din cauze naturale, între anii 1990 şi 1991.