Misterele României: Castelul Calendar, construcţia cu 365 de ferestre şi 52 de camere FOTO

Castelul din Zau de Câmpie a fost construit în anul 1911, după principiile unui calendar. Are 365 de ferestre câte zile sunt într-un an, 4 turnuri la fel ca numărul de anotimpuri, 52 de camere câte sunt săptămânile, 7 terase – numărul zilelor dintr-o săptămână şi 12 holuri câte sunt lunile anului. Castelul stă sub sigiliului unei poveşti de dragoste neîmplinite între Istvan Ugron, pe atunci ambasadorul Austro-Ungariei în Rusia, şi o prinţesă rusă, dar baronul s-a dovedit prea sărac pentru dorinţele prinţesei.

Construcţia a început în anul 1911 şi timp de trei ani oamenii au fost obligați să muncească acolo, gratuit, cu uneltele și cu animalele lor. Pretenţiile prinţesei au fost însî prea mari, aceasta cerându-i baronului să paveze drumul către castel cu bani de aur, însă dorinţa nu i-a putut fi îndeplinită, căci baronul  a rămas fără bani. Câţiva ani mai târziu, în 1917, întreagaea familie a ţarului Nicolae al II-ea a fost ucisă, inclusiv prinţesa, iar baronul, sfâşiat de durere, nu s-a mai căsătorit vreodată.

În anul 1925, Ugron a cedat castelul lui István Bánffy, rezervând pentru sine numai câteva camere, iar ulterior, în anul 1948 baronul avea să moară la Cluj, într-un azil de bătrâni. După un an, în 1949, proprietatea a fost naţionalizată, iar piesele de mobilier au fost luate de oficiali. Până în 1954 în castel a funcţionat un centru de colectare de cereale, apoi între 1954–1959 şcoala locală cu clasele VI–VII., iar între 1959–1962 şcoală profesională agricolă. În 1963 castelul a fost transformat în centru de plasament pentru copii, administrat de Consiliul Judeţean Mureş. În iulie 2012 centrul a fost desfiinţat şi încă nu se ştie viitoarea funcţie a clădirii golite.

Starea castelului se agravează însă pe zi ce trece, deşi edificiul ar fi putut fi inclus în patrimoniul turistic al României, dacă autorităţile s-ar fi îngrijit de clădire şi ar fi întreţinut legenda.