Movilele din Mima au fost descoperite în anul 1841, în timpul unei expediţii de explorare a SUA. De atunci, nimeni nu a reuşit să afle ce sunt ele sau de cine au fost făcute.
Exploratorii iniţiali credeau că movilele din Mima erau situri de înmormântare a americanilor nativi, dar înăuntru lor nu au fost găsite schelete sau relicve. De atunci, s-au propus tot felul de teorii, de la cutremure, la inundaţii şi până la extratereştrii.
Întrucât solul bogat de preerie din Mima se îmbibă cu apă când plouă, experţii dădeau vina pe gofer, o specie de popândău, care îşi face vizuini în pământ. Ei credeau că aceşti popândăi construiesc movile pentru a scăpa, poate, de inundaţii. Dar movilele au 2,5 metri înălţime şi 9 metri lăţime, fiind adevărate „fortăreţe” pentru un popândău.
Acum, un studiu care a analizat relaţia dintre popândăi şi movile ne arată adevărul.
Potrivit unui model computerizat, movilele de la Mima apar la circa 500 – 700 de ani după ce micuţii goferi îşi fac vizuinele. În model, popândul adaugă un pic de sol, pietricele sau plante moarte fiecărei movile, timp de generaţii întregi – animalele fiind extrem de teritoriale.
„De asta le ia atâta timp. Generaţii după generaţii trăiesc în acest movile şi le construiesc”, a declarat principalul autor al studiului, Manny Gabet, geolog la San Jose State University in San Jose din California.
„Ce este într-adevăr interesant este mărimea acestor structuri, sunt cele mai mari construite vreodată de un animal, în afară de oameni”, a mai spus Manny Gabet.