Mitică Popescu a murit la vârsta de 86 de ani. Vestea tristă a fost confirmată de purtătorul de cuvânt al Spitalului Elias din Capitală, medicul Silvius Negoiţă.
Actorul Mitică Popescu a avut ”probleme cardiace, pe fondul multiplelor comorbidităţi”.
În luna decembrie, Mitică Popescu a fost internat de urgență la Spitalul de Urgenţă Floreasca, în secția Cardiologie. Rudele spuneau la acea vreme că actorul și-a exprimat dorința de a nu fi date detalii despre starea sa de sănătate. „Este internat de ieri, dar și-a exprimat dorința de a nu se da informații suplimentare despre starea sa de sănătate. Cert este că este în stare stabilă, cooperant și conștient”, spunea pentru Gândul medicul Bogdan Opriţa, purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgenţă Floreasca, în urmă cu câteva săptămâni.
Actorul Mitică Popescu s-a născut la 2 decembrie 1936, la Bucureşti. În 1967 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti.
Mitică Popescu a urcat pe scena Teatrului Naţional Mihai Eminescu din Timişoara, dar a jucat şi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.
Mitică Popescu a debutat la Teatrul Mic din Bucureşti, în 1973, în piesa Philadelphia eşti a mea de Brian Friel, în regia Soranei Coroamă Stanca. În anul următor a jucat în spectacolul Matca de Marin Sorescu, în care a interpretat rolul logodnicului, alături de regretata actriţă Leopoldina Bălănuţă, care i-a fost soţie din 1977. A rămas fidel acestui teatru, unde a jucat până în 2010.
Cea mai mare parte a carierei, actorul Mitică Popescu a jucat pe scena Teatrului Mic. A realizat roluri de excepţie în piesele de teatru Cititorul de contor de Paul Everac (1976, regia Paul Everac), Să îmbrăcăm pe cei goi de Pirandello (1978, regia Cătălina Buzoianu), Maestrul şi Margareta de Bulgakov (1980, regia Cătălina Buzoianu), Nişte ţărani de Dinu Săraru (1981, regia Cătălina Buzoianu), O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord de Eduard Radzinski (1986, regia Dragoş Galgoţiu), Pescăruşul de Cehov (1993, regia Cătălina Buzoianu), Cum vă place de William Shakespeare (1996, regia Nona Ciobanu), Sonata fantomelor de August Strindberg (1999, regia Cătălina Buzoianu), Şcoala femeilor de Moliere (1999, regia Alexandru Dabija), Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni (1999, regia Mihai Constantin Ranin), Viitorul e maculatură de Vlad Zografi (2000, regia Nona Ciobanu), Alex şi Morris de Michael Elkin (2004, alături de regretatul Ştefan Iordache, regia Gelu Colceag) sau Colonia îngerilor de Ştefan Caraman (2007, regia Nona Ciobanu).
Mitică Popescu şi Leopoldina Bălănuţă, detalii neştiute ale unei poveşti de dragoste tulburătoare: „N-are rost să te înhami la o căruță stricată. Te iubesc atât de mult, încât aș vrea să mori înaintea mea”
10 lucruri definitorii pentru Mitică Popescu
1. Mitică Popescu ar fi trebuit să ajungă preot și chiar îi plăcea.”Am fost un copil cuminte și ascultător iar mama şi-a dorit să devin preot. Am fost şi băiat la altar, mergeam cu preotul cu Botezul. Îmi cumpărase chiar şi veşmânt. Eram mândru când apăream ca băiat de altar, cu veşmântul, era uşor spectaculos. Nu știu ce s-a întâmplat de nu am mai ajuns”, a povestit pentru adevărul.ro marele Mitică Popescu.
2. Mitică Popescu a intrat la Institutul de Teatru în 1953 din a patra încercare după ce ani de zile făcuse figurație la Teatrul Armatei. Recita”Noi vrem pământ”de George Coșbuc fără să facă nici un fel de pregătire. Directorul artistic al Teatrului Armatei l-a sfătuit să învețe o fabulă, Mitică Popescu a ales”Broasca și boul”de la Fontaine. L-a învățat să o spună ca o poveste nu ca o poezie, iar Mitică a fost admis.
3. Actorul fost condamnat la trei ani de închisoare politică. Potrivit evz.ro, Mitică Popescu a ajuns în spatele gratiilor pentru că invitat la un vecin, la o petrecere de Sfântul Ștefan, a râs și a ascultat fără să reacționeze cum trei dintre ceilalți patru comeseni, doi băieți și o fată, au spus că vor să plece în America și în acest sens au trimis și multe scrisori ambasadei SUA. Era anul 1958. Din nefericire, un băiat prezent și el la petrecere a dat fuga la Securitate și i-a turnat pe toți. Mitică Popescu a fost încarcerat la data de 9 februarie 1959 și eliberat în noiembrie 1961. Când a intrat la închisoare era în anul II la Institutul de Teatru.
4. După ce a ieșit din închisoare s-a angajat la Teatrul de Comedie unde era director Radu Beligan. Acesta și actorul Mircea Șeptilici care făcuse și el închisoare politică l-au convins să mai încerce odată la Institutul de Teatru, unde a reușit să intre în 1963. Când a intrat Mitică Popescu a doua oară, generația lui, în care a fost coleg cu Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Dorina Lazăr absolvise. Dintre noii colegi, cei cu care a absolvit, nu o uită niciodată pe marea actriță Carmen Galin, cu care a și plecat la teatrul din Piatra Neamț unde a stat șase ani după care a venit la București, la Teatrul Mic.
5. Cum se caracterizează ca și actor?” N-am întârziat niciodată şi n-am obosit niciodată. Am ajuns primul la teatru şi am plecat, întotdeauna, ultimul”, spune modest Mitică Popescu conform digi24.ro.
6. Mitică Popescu nu a jucat în Moromeții 2 din cauza lui Victor Rebengiuc… Vorbise cu Stere Gulea să joace în filmul Moromeții 2, dar, chiar în ziua când trebuia să semneze contractul a fost informat că în rolurile principale nu vor mai juca actorii din primul film.”Victor Rebengiuc a refuzat să mai apară în film nu știu de ce și s-a hotărât schimbarea întregii distribuții”, a povestit marele actor într-un interviu pentru revista Taifasuri.
7. Mitică Popescu s-a căsătorit pe 2 iunie 1977 cu marea actriță Leopoldina Bălănuță. El avea 40 de ani și ea 42 și cununia religioasă a fost oficiată de tatăl ei, preot, chiar în casa lor din Focșani.
8. A ieșit la pensie în 2011. De ce a luat această decizie?”Nu vreau să mă specializez în roluri de bunic. Am spus tot ce aveam de spus pe scenă”, a declarat marele actor într-un interviu.
9. Ce pensie are Mitică Popescu după 50 de ani de scenă?Ei bine, marele actor primește…1100 de lei.
10. Mitică Popescu este amfitrionul uneia dintre cele mai vechi și de succes emisiuni de televiziune. Este vorba de”D’ale lu’Mitică“la care participă din 1999, și care pe 12 decembrie împlinește 21 de ani.
A debutat în film în „Dincolo de nisipuri” (1974). Va rămâne memorabil în cariera sa cinematografică rolul lui Cocoşilă din filmul ”Moromeţii” (1987), de Stere Gulea, în care a jucat alături de Victor Rebengiuc şi Luminiţa Gheorghiu.
Un alt rol de referinţă este cel din „Vânătoarea de vulpi” (regia Mircea Daneliuc, 1980), ecranizare a romanului „Nişte ţărani”, de Dinu Săraru.
Filmografia sa mai include roluri în filme precum „Stejar, extremă urgenţă” (regia Dinu Cocea, 1974), „Mere roşii” (regia Alexandru Tatos, 1976), „De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1981), „Înghiţitorul de săbii” (regia Alexa Visarion, 1981), „Glissando” (regia Mircea Daneliuc, 1985), „Căsătorie cu repetiţie” (regia Virgil Calotescu, 1985), „Secretul armei…secrete” (regia Alexandru Tatos, 1988), „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993), „Dulcea saună a morţii” (regia Andrei Blaier, 2003), „Păcală se întoarce” (regia Geo Saizescu, 2006), „Ticăloşii” (regia Şerban Marinescu, 2007), „Umilinţă” (regia Cătălin Apostol, 2011).
Un „actor de mare farmec personal, sarcasmul pigmentându-i cu strălucire creaţiile complexe, deopotrivă dramatice, comice şi muzicale, alături de apariţiile în emisiunile de divertisment, îi întreţin marea popularitate de vedeta naţională”, se arată pe site-ul Teatrului Mic.
La Teatrul Naţional Radiofonic, printre piesele în care a jucat se numără: „Dictatorul” de Alexandru Kiriţescu, adaptarea radiofonică de Doina Papp, regia artistică Dan Puican (1999), „Aelita” sau „Declinul lui Marte” de Aleksi Nikolayevich Tolstoi, dramatizarea radiofonică de Camelia Stănescu, regia artistică Cristian Munteanu (1992), „Arden din Fevershaw” de autor anonim englez din secolul al XVI-lea, traducerea Leon Leviţchi, adaptarea radiofonică de Cristian Munteanu, regia artistică Cristian Munteanu (1992), „Ketty se mărită” de Michael Sayers, adaptarea radiofonică de Dan Puican, regia artistică Dan Puican (1987), „Să ucizi o pasăre cântătoare”, de Nelle Harper Lee, dramatizarea radiofonică de Josetta Dan, regia artistică Dan Puican (1984), „Coloana nesfârşită” de Mircea Eliade, adaptarea radiofonică de Alma Grecu, regia artistică Titel Constantinescu (1981), „Cheia succesului” sau „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, muzical de Edmond Deda, adaptare Edmond Deda, regia artistică Ion Vova (1988), „Proştii sub clar de lună” de Teodor Mazilu, adaptare radiofonică de Dan Damian, regia artistică Dan Puican (1994) sau „Tatăl nostru care eşti în supermarket…” de Petre Barbu, regia artistică Atila Vizauer (2004).
A fost gazda emisiunii „D’ale lui Mitică”, una din cele mai longevive emisiuni ale Televiziunii Române.