Mitul apocalipsei nucleare, spulberat de specialişti. Un război cu toate armele nucleare nu va distruge nici jumătate din viaţa de pe Pământ. Ce se întâmplă dacă vor exista scurgeri de radiații la Zaporojie?

Răspunsul scurt la prima parte a întrebării este: Un război nuclear major ar putea provoca distrugerea multor orașe mari și, eventual, o iarnă nucleară, în care, în cel mai rău caz, miliarde de oameni ar putea muri. Răspunsul scurt la a doua parte este: Consecințele ar fi mici, mult sub cele provocate de ​​accidentul de la Cernobîl. În cel mai rău caz, ar fi comparabile cu accidentul de la centralele nucleare Three Mile Island (SUA) sau Fukushima (Japonia), în care nucleul s-a topit, dar nimeni nu a murit.

Daune directe maxime de la arme nucleare

O parte a publicului are o percepție comună că există suficiente arme nucleare în lume pentru a distruge umanitatea sau chiar toată viața de pe Terra. Totuşi, calculele arată că nici măcar explozia bombelor nucleare, care ar fi făcute din tot uraniul care există pe planeta noastră, nu ar fi suficientă pentru distrugerea completă a vieții de pe Pământ. Oamenii de știință au calculat că asteroidul care a provocat dispariția dinozaurilor avea puterea a 10 miliarde de bombe nucleare, de tipul celor folosite în Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, nici măcar el nu a provocat distrugerea întregii vieți. Dimpotrivă, mamiferele au început să înflorească după impact.

Potrivit Statista , în prezent există aproximativ 12.700 de focoase nucleare în lume. Rusia are cele mai multe, aproximativ 6.000, apoi SUA, aproximativ 5.500, în timp ce restul sunt distribuite între China (350), Franța (290), Marea Britanie (225), Pakistan (165), India (160), Israel (90). ) și Coreea de Nord (20).

Alte articole

Dimitri Medvedev amenință Occidentul cu războiul nuclear dacă Putin va fi arestat: ”Toate rachetele noastre ar zbura în direcția lor”

Dmitri Medvedev ameninţă lumea: „Avem dreptul să ne apărăm cu orice armă, inclusiv cea nucleară”

Care sunt daunele maxime pe care le-ar putea provoca acele focoase?

Dacă ar fi desfășurate pentru a provoca distrugeri maxime, ar fi suficient pentru a distruge direct toate orașele de pe Pământ cu peste 100.000 de locuitori. Există aproximativ 4.500 de astfel de orașe în lume și, în medie, ar fi nevoie de aproximativ trei focoase pentru a-l distruge fiecare dintre ele. Într-un astfel de scenariu, aproximativ trei miliarde de locuitori, câți trăiesc în astfel de orașe, ar muri imediat.

Citeşte şi Ultimul reactor în funcţiune al centrale nucleare de la Zaporojie a fost debranşat luni, anunţă Energoatom

Radiațiile și contaminarea care ar avea loc în aceste explozii nu ar avea niciun efect major asupra zonelor înconjurătoare sau efecte pe termen lung asupra zonelor orașului bombardat. Și anume, experiențele de la Hiroshima și Nagasaki arată că dintre cei 100.000 de oameni care au supraviețuit atacurilor cu bombe atomice, ratele excesive de cancer în anii următori au fost de aproximativ 850, iar leucemia mai mică de 100. Marea majoritate a oamenilor au murit în timpul exploziei sau imediat după. Aproximativ 1,2 milioane de oameni trăiesc în prezent în Hiroshima și aproximativ 420.000 în Nagasaki. Astăzi, radiația de fond din aceste două orașe este aceeași cu cantitatea medie de radiație naturală prezentă oriunde pe Pământ, ceea ce înseamnă că nu este suficientă pentru a afecta sănătatea umană.

Din nou, acest calcul se bazează pe ideea că toate armele nucleare ar fi desfășurate cu precizie pentru a provoca daune maxime și că toate focoasele și-ar atinge cu precizie țintele.

Iarnă nucleară

Unele studii arată că o problemă semnificativ mai mare ar putea fi așa-numita iarna nucleară pe care ar provoca-o astfel de explozii.

Un nou studiu, publicat pe 15 august în revista Nature Food , a constatat că chiar și un conflict nuclear relativ mic care implică două națiuni precum India și Pakistan ar putea duce la foamete masivă. Și anume, aproximativ 50 Tg (teragrame; 1 Tg = 1.000.000 de tone) de funingine și fum ar fi eliberate în atmosferă din orașele în flăcări, care ar înconjura planeta, ar bloca soarele și ar provoca răcirea, adică iarna nucleară. Acest lucru, la rândul său, ar provoca o reducere globală a recoltelor și moartea a aproximativ două miliarde de oameni.

Citeşte şi Singurul avertisment care îl sperie pe Putin: „Nu trebuie să permitem ca tragediile accidentelor nucleare de la Cernobîl și Fukushima să se repete”

Potrivit aceluiași studiu, un război la scară largă între Rusia și SUA ar elibera aproximativ 150 Tg de funingine și fum în atmosferă și ar provoca moartea a aproximativ cinci miliarde de oameni. Impactul unui război nuclear asupra climei ar dura zece ani, dar va atinge apogeul în primii câțiva ani. Un război nuclear minor între India și Pakistan ar duce la o scădere a randamentului de aproximativ 7% în cinci ani, în timp ce un război major SUA-Rusia ar duce la o scădere de 90% a producției în trei până la patru ani.

Critici ale conceptului de iarnă nucleară

Cu toate acestea, trebuie subliniat că iarna nucleară este încă un concept ipotetic, bazat pe modele și estimări ale cantității de funingine și fum care se presupune că au fost generate în bombardamentele de la Hamburg și Hiroshima și în unele dezastre, cum ar fi erupțiile vulcanice sau incendii ale depozitelor de petrol. Criticii cred că estimările contemporane ale amplorii iernii nucleare sunt exagerate, bazate mai degrabă pe politică decât pe știința exactă. Printre altele, ei avertizează că este dificil de estimat cât de multă funingine s-ar ridica și va rămâne în stratosferă (pentru că ar depinde de condițiile climatice în care ar avea loc războiul), cât de mult ar rămâne funinginea acolo înainte de a cădea pe pământ.

Oricum ar fi, nu există nicio îndoială că potenţialele consecințe ale unui război nuclear major ar fi enorme, iar amenințarea acestuia nu ar trebui redusă la minimum, deoarece conștientizarea sa este una dintre principalele garanții care împiedică puterile nucleare să-și folosească arsenalul.

Unde este pericolul în centralele nucleare?

Pentru un răspuns mai detaliat la a doua întrebare, ce fel de consecințe maxime pot fi cauzate de un accident în centrala nucleară ucraineană, este necesar să înțelegem în primul rând ce fel de sistem este acesta.

Să luăm, de exemplu, Centrala Nucleară Zaporojie (NEZ), aflată în centrul atenției publicului, şi care este un bun exemplu pentru a ilustra posibile probleme, deoarece majoritatea centralelor nucleare ucrainene au același tip de reactor.

NEZ este cea mai mare centrală nucleară din Europa și una dintre cele mai mari zece din lume. Are șase reactoare relativ moderne de tip VVER 1000/320, fiecare dintre ele având o putere de 950 MWe (MWe este denumirea pentru puterea energiei electrice, spre deosebire de denumirea MWt, care indică câtă căldură se generează în reactor și este mai mică datorită pierderilor de conversie).

Reactoarele au o cupolă uriașă de protecție din beton mai mare de un metru grosime, trei generatoare diesel pentru alimentarea cu energie de siguranță în cazul în care alimentarea cu energie este întreruptă și alte sisteme de siguranță pentru oprirea rapidă a reacției nucleare și răcire. Reactoarele au fost puse în funcțiune treptat în perioada 1984-1995, iar între timp au fost modernizate pe baza unor noi recomandări, după accidentul de la Fukushima și conform cerințelor de prelungire a duratei de viață. În prezent, în lume funcționează 39 de astfel de reactoare: în Ucraina (15), Rusia (13), China (4), Bulgaria (2), Republica Cehă (2), India (2) și Irak (1). Alte două sunt construite în India și încă una în Irak.

Cât de periculoase sunt sursele de radiații din centralele nucleare?

Există patru surse de radioactivitate în centralele nucleare – reactoare, depozite de deșeuri radioactive, bazine pentru combustibil proaspăt uzat și containere uscate pentru combustibilul uzat mai vechi. Cea mai periculoasă sursă de radiații este reactorul, chiar și atunci când funcționează. Cu toate acestea, așa cum am menționat deja, acesta este protejat din toate părțile de beton armat cu o grosime de cel puțin un metru.

Celelalte surse de radiații sunt mai puțin periculoase deoarece radioactivitatea lor este slăbită proporțional cu momentul în care sunt scoase din reactor și slăbește și mai mult cu timpul. Ele nu sunt protejate ca reactoarele, dar în cazul unei lovituri directe într-un bombardament, pot provoca doar contaminare locală.

Cum se poate produce o defecțiune a reactorului?

Deoarece pericolul cel mai mare este un reactor în funcțiune, este important să cunoaștem amploarea acestui pericol. Când reactorul este oprit, radioactivitatea din el scade la aproximativ 5% din puterea nominală, care depinde de combustibil, precum și de cât timp și la ce putere funcționa anterior reactorul. În cazul centralei nucleare Zaporojie, unde fiecare reactor are o putere termică de 3000 MWt în timpul funcționării, aceasta ar însemna că ar scădea la aproximativ 150 MWt. După oprire, energia termică creată în fisiune continuă să scadă exponențial și după o zi ajunge la aproximativ 10 MWt. Cu cât reactorul este oprit mai mult, cu atât este mai mic riscul de contaminare.

Cu toate acestea, lipsa răcirii poate duce în continuare la topirea miezului, deoarece combustibilul topit poate amenința barierele de siguranță, ceea ce poate duce la eliberarea de radioactivitate în mediu. Principalele surse de astfel de contaminare sunt gazele radioactive iodul (până la câteva săptămâni după oprire) și cesiul (până la câțiva ani după oprire). Aceasta înseamnă că răcirea este cel mai important lucru pentru siguranța reactorului.

Există o mare diferență între Cernobîl și noile centrale nucleare

Când în ultimele luni au existat avertismente cu privire la un posibil accident la centrala nucleară Zaporojie, amintirea dezastrului de la Cernobîl a fost adesea invocată, astfel că oamenii au avut tendința să estimeze că noul accident ar putea fi și mai periculos pentru că primul a fost provocat de o eroare umană într-un reactor, în timp ce noua centrală nucleară este situată chiar pe frontul războiului și are șase reactoare.

Dar realitatea este chiar inversă. Există foarte puține asemănări între NE Zaporojie și NE Cernobîl, cu excepția faptului că sunt ambele în ​​Ucraina și au design rusesc.

În primul rând, trebuie subliniat că nici ucrainenii, nici rușii nu sunt în interesul distrugerii centralei nucleare și al scurgerii de radiații în mediu. NEZ, precum și orice altă centrală nucleară, este importantă atât pentru ruși, cât și pentru ucraineni. NEZ valorează cel puțin 30 de miliarde de euro, iar pentru ucraineni, pe timp de pace, a fost sursa a peste 20% din producția totală de energie. Acest lucru este susținut de informații conform cărora rușii au livrat generatoare suplimentare către NEZ pentru a furniza energie electrică necesară pentru răcirea reactorului în cazul în care liniile electrice sunt deteriorate.

Diferența esențială dintre CNE Zaporojie și CNE Cernobîl este că reactoarele de la Cernobîl nu aveau o clădire de izolare, în timp ce la Zaporojie fiecare reactor are o clădire de retenție din beton armat precomprimat de cel puțin un metru grosime.

Atâta timp cât există răcire, nu există niciun pericol grav

Principalul pericol care poate duce la topirea miezului în reactoare este pierderea răcirii. Pentru răcire sunt necesare apă și electricitate, pentru a pune în funcţiune pompele. Atâta timp cât se asigură alimentarea cu energie de la generatorul diesel sau rețeaua electrică și apă din râu sau bazinele de răcire, nu există pericolul de topire a miezului și posibila contaminare. „Cu cât a trecut mai mult timp de când reactorul a fost oprit, cu atât este nevoie de mai puțină răcire, iar eventuala topire a miezului are mai puțin potențial de a contamina mediul – radioactivitatea va rămâne în clădirea de protecție”, spun specialiştii. În prezent, la Zaporojie toate cele şase reactoare sunt închise.