Chiar dacă nu a avut nici măcar de gând să posede armament atomic, Nicolae Ceaușescu, în august 1968, a făcut ceva care a zguduit lumea, ca și cum ar fi detonat o ogivă nucleară. Apoi a apărut mitul…
După celebrul discurs în care înfiera țările Tratatului de la Varșovia pentru invadarea Cehoslovaciei – momentul suprem al dictatorului – Republica Socialistă România a fost la un pas de a fi călcată, din nou, de Armata Roșie. Acum, în august 1968, Ceaușescu, dincolo de strategia lui – dacă o fi existat vreuna – nu făcea altceva decât să întărâte „fiara” sângeroasă.
Pregătită odată cu scenariul invadării Cehoslovaciei, Operațiunea Nistru prevedea ca pe 22 noiembrie 1968 România să fie ocupată de 150.000 de militari ruși, polonezi și maghiari. Trupele pregătite pentru ocupație erau masate la granița estică. În acele împrejurări s-a născut un alt mit – de mai mică anvergură – conform căruia rușii chiar ar fi forțat frontiera de stat a României cu tancurile. Dar, surpriză, o armă nemaivăzută și nemaiauzită, un soi de superlaser românesc, ar fi tăiat câteva blindate lăsându-i, pentru câteva clipe, pe ruși mască pentru ca apoi să fugă îndărăt înfricoșați.
Citeşte şi Cum a vrut Ceauşescu să trimită armata în Polonia în 1989
Așa ceva nu a avut niciodată pretenții de veridicitate. În schimb, după îmblânzirea „fiarei roșii”, câțiva ani mai târziu, Ceaușescu a aflat ce furori făcuse reacția oficialilor israelieni, atunci când au fost întrebați, pe șleau, dacă are sau nu poporul evreu arma atomică. Aceștia au răspuns că… „se abțin”. Și lumea a luat foc, de parcă s-ar fi spus că au și folosit-o.
Citeşte şi Planul secret al lui Ceauşescu de care ruşii tremurau de frică FOTO
Astfel, securitatea, prin serviciul de șușanele dedicat , s-a lansat zvonul că România ar dezvolta un program nuclear secret, pentru elaborarea unei bombe. Doar că bârfa – propagată cu succes – nu a impresionat pe nimeni dintre cei vizați de o asemenea dezinformare. Pe ruși, probabil că i-a făcut să zâmbească. Vestul Europei era păzit de Anglia și Franța, și ele puteri nucleare. Pe americani, nu avea cum să-i sperie așa ceva. Erau căliți, departe și, oricum aveau alte probleme. China nu avea de ce să se teamă de o Românie „nucleară”: eram prieteni buni și avea și ea în dulap câteva bombe atomice adevărate, încă din 1964. Nu mai rămâneau decât vecinii noștri mai mici, care oricum nu aveau ce să facă, chiar dacă ar fi fost adevărat zvonul. Mai erau câteva țări arabe prietene, dar acestea, dacă ar fi dorit așa ceva, aveau de unde să procure armament nuclear de pe piața reală și nu a zvonurilor…
Așa se poate spune că s-a fâsâit mitul României, ca putere nucleară. Dar succesul său acolo unde nu era nevoie de el, adică în țară, a fost o experiență interesantă pentru Securitate.